Poezie In anul ce ne sta nainte...

ÎN ANUL CE NE STĂ ’NAINTE...

(De Revelion, de Anul Nou)



În anul ce ne stă ’nainte

Dorim s-avem schimbări în noi

Să Te slujim, O, scump Părinte

Cu o iubire mai fierbinte

Chiar în necazuri şi-n nevoi.



Dorim să ne-nnoim trăirea,

Să fim mai buni, mai iubitori,

Să ducem peste tot vestirea

Că numai Tu dai izbăvirea

Pierduţilor şi fiilor risipitori.



Dorim mai mult onor să-Ţi dăm,

Să medităm la cele sfinte

Şi dor în inimi să purtăm

Doar de la Tine să-nvăţăm,

Din ale Tale dragi cuvinte.



Nu vrem să risipim nimic

Din ce ne dai cu bunătate

De-i darul mare sau de-i mic

Să-l folosim şi pic cu pic

Să-i ştim a lui însemnătate.



Vrem cu mai multă consacrare

Să ne-angajăm în lucrul sfânt,

Să nu fim prinşi de nepăsare,

Să ştim unde găsim scăpare

Când sufletul e trist şi frânt.



Şi-n anu-n care am intrat

Vor năvăli furtuni cumplite

Dar Braţul Tău cel încercat

Va fi cu noi neîncetat

Să dea puteri întinerite.



De-aceea noi păşim voioşi

Pe drumul ce-i trasat de Tine

Nu ne-ataşăm de alţi hristoşi

Şi nici de cei necredincioşi

Ci doar de stările divine.



Privind ’napoi la anul dus

Realizăm c-au fost ocazii

Când n-am vorbit despre Isus

Sărmanilor ce s-au supus

Unor demonice invazii...



Şi ştim c-au fost împrejurări

Când n-am trăit la înălţime

Am fost răpuşi de întristări,

Am şovăit în încercări

Uitând de Harul ce ne ţine...



Dar vrem ca-n anul ce-a venit

Să ne-mplinim menirea bine

S-aducem rodul cuvenit

Să-l ajutăm pe cel rănit,

Să-i dăm şi hrana ce-l susţine...



Vrem numai Duhul mângâierii

Să lucre-n noi neîncetat

Şi-atunci în ceasu-ntunecării

Ne vom gândi la plaiul Ţării

Unde-i lumină sfântă – necurmat.



Încredinţăm a noastră soartă

În mâna Ta, Părinte drag

Că ştim că numai ea ne poartă

Spre-acea împărătească Poartă

Spre-acel sublim, ceresc meleag.



În anul ce ne stă ’nainte

Ne angajăm în mod plenar

Să Te sjujim, O scump Părinte

Cu o iubire mai fierbinte

Căci Tu eşti dătător de Har.



gc/6 Dec. 2006