Poezie SUFLETE DEZLEGATE

SUFLETE DEZLEGATE



"Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din

laţul păsărarului; laţul s-a rupt şi noi

am scăpat." (Psalmul 124:7)

**************************************



Sufletele noastre au fost înlănţuite

Cum păsările-s prinse în laţ de păsărar

Erau în întuneric, zdrobite, biruite

Străine de Dumnezeul oricărui har.



Erau închise în sinistra închisoare

Neputincioase, triste şi fără ideal

Şi se-ntrebau: "Cât va mai ţine oare

Această cruntă stare, acest netrebnic val?"



"Cât oare va mai ţine robia şi teroarea?

Cât timp ne vom da vlaga stăpânului mişel?

Sau poate asta-i plata c-am refuzat chemarea

Şi părtăşii cu sfinţii nu am dorit defel."



"Aceasta ne e soarta: să fim pe veci legate

Să suferim nespus, să plângem în zadar,

Să stăm în prăbuşire, să fim nemângâiate

C-am refuzat chemarea şi preasfântul dar."



Dar Braţul ce-a-ntocmit şi stelele şi sorii

Şi-a pus pe boltă luceferi ce lucesc

A sfărâmat şi lanţurile şi uşile-nchisorii

Şi au ieşit afară unde pe Rege îl slujesc.



Şi cântă astăzi cântecul descătuşării

C-au fost scăpate din groaznicul infern

Şi au gustat dulcea mireasmă a iertării

Şi au intrat pe porţile Regatului etern...



Şi-s pline de speranţă, de credinţă vie,

De tihnă, de Lumina ce vine din Hristos

El le susţine, le dă eternă bucurie,

Le conectează cu tărâmul veşnic luminos.



***

Sufletele noastre au fost înlănţuite

Cum păsările-s prinse în laţ de păsărar

În bezna cea cumplită, întruna hărţuite

Străine de luminile cerescului Far...



Dar a intervenit Părintele-ndurării

Le-a smuls de-acolo cu Braţu-i încercat

Şi a sădit în ele duhul renunţării

Şi le-a învăluit în bucurii de neuitat.



27 Noiembrie, 2007