Poezie Al saselea simt

(Efes. 2.8)



Vazul si auzul; simtul, gustul si mirosul,

Ne-au fost implementate s-avem în viata rostul.

Când nu avem pe unul ne zbatem cu putere,

Ori, punem noi proteze s-aline din durere.

Vazul dintre ele pare cel mai mare,

Când percepe sensul si forma din miscare.

Fara ochi nu vezi, nici ziua însorita,

Lumina ce inspira o Forta Infinita.



Ochi de nu avem, sau sunt nevazatori,

Nu primim imagini, pasteluri si culori.

Acestia pusi în fata – simetric la privit –

Stau asa-n orbite la locul potrivit!

Cu ei captam imagini, statice sau vii,

Sa vezi si Proiectantul printre galaxii.

De n-ar fi fost conceptual Ideii Creatoare,

Era o debandada sa-i ai din întâmplare.



Al doilea simt, cu vazul – frate foarte bun –

E cel ce-mi recepteaza ce alti-n jur îmi spun.

Auzul ma ajuta sa percep un sunet

Ce-ajunge la ureche din eter prin zumzet.

Urechii i s-a dat sa prinda, sa capteze,

Tot ce-n jurul ei începe sa vibreze.

Ecoul ei ajunge cu vers melodios,

Când multora le place sa cânte pe Cristos.



Gustul este simtul – prieten cu mirosul –

Ce-mbina necesarul, asortând, frumosul.

Mirosul penetrat pe caile nazale,

Nu va fi s-ajunga, captat pe alta cale.

Sunt atât de demne cum totul este pus,

Cum crestinul, bine, se simte în Isus.

Tot e armonie de la vaz la pipait,

Dupa cum în Domnul e omul înnoit.



Acesta, are-un simt si aceasta e CREDINTA,

Ce-i primita de la Duhul, în a-si întregi fiinta.

Iar acum daca-l simtim ca nu-i dar de la parinti,

Sa privim catre Cristos caci credinta-i pentru sfinti.

Prin credinta sa tintim spre Cetatea viitoare,

Unde bine ne-om simti la marita sarbatoare.

Si de nu aveti cumva acest simt ce e un DAR,

Sa priviti catre Isus caci credinta e prin HAR.

Amin.