Poezie CEA MAI INALTA STIINTA

CEA MAI ÎNALTĂ ŞTIINŢĂ



A ştii că este-un Dumnezeu

Este ştiinţa cea mai ’naltă

Când El pătrunde-ntr-o fiinţă

Ea de bucurie saltă

C-atunci cunoaşte ce-i iubirea

Ce dă mereu şi se jertfeşte

Atunci cunoaşte pe Stăpânul

Ce-n lumea-ntreagă stăpâneşte.



A ştii că este-un Creator

Este ştiinţă-adevărată

Cine pe El Îl recunoaşte

Nu va fi singur niciodată

Va fi-nsoţit de-a lui prezenţă,

Şi va cânta chiar în furtuni,

Va renunţa la ce dă lumea

La lux şi faimă şi minciuni...



Şi va cunoaşte alte sfere

Unde e pace sufletescă

Îşi va deschide larg fiinţa

Ca Logosul mereu să-l crească

Va îndrăgii principiul sfânt,

Va căuta să-l promoveze,

Se va feri de-acele stări

Ce pot făptura s-o-ntineze.



A ştii că toate au un scop

E autentică ştiinţă

Că doar credinţa-n Salvator

Dă o reală biruinţă

Abia atunci poţi să-nţelegi

Menirea ce de Cer e dată

Abia atunci poţi să îmbraci

Haina de Nuntă, nepătată.



Şă înţelegi ce-i Mântuirea

E-o taină şi e o minune

Vei ştii de planul cel divin

Vei ştii de sfânta misiune

Prin care Fiul s-a jertfit,

Şi-a dat viaţa garanţie

Să aibă toţi acces la Har,

Să aib-acces la-mpărăţie.



Cine-şi cunoaşte-al lui destin

Şi îl urmează cu ardoare

Trăi-va împliniri cereşti

Va da miresme ca de floare,

Îşi va ornamenta viaţa

Cu cântec, rugă şi slujire

Şi-şi va urma Mântuitorul

Ce-l va conduce-n nemurire



A ştii că este-un Plai mirific

(Unde-s splendori de nedescris

Unde se-adună sfinţii care,

Au dor aprins de Paradis)

Este o culme a ştiinţei

E-un dar sublim şi o comoară

Şi-acei ce i-au gustat aroma

Se-avântă spre Eterna Ţară.



gc/ 23 Noiembrie, 2006