Poezie Toamna inimii

Toamna inimii





Soarele, ca un somnoros se spala-n bruma diminetii

Si priveste palid spre Pamant prin perdeaua groasa-a cetii!

Razele-i strapung cu greu reduta norilor de catifea,

Din dorinta de si-ar sfarsi alergarea, murind pe fata mea!





Sufera si plange...varsand lacrimi aurii

Ca nu-i lasat sa ne zambeasca, de norii grosi si plumburii

Alearga de la est la vest, cu-o dorinta mare

Ca macar pentru o secunda, sa imi dea o sarutare!





Sa ne dea de stire tuturor...ca toamna a venit

Si ca visul noptilor de vara, aicea s-a sfarsit.

E toamna! E toamna...striga natura intr-un glas

Si c-o ultima zvacnire, Soarele ma mai saruta odat’ de bun ramas.





E toamna...si frunze vestede cad in livada,

Si-a venit si-un card de pasarele sa la vada

Ciripesc nostalgic la vara ce-a trecut...

Iar amintirile lor, se oglindesc in covorul proaspat asternut.





Florile isi pierd petalele, isi pierd din colorit

Resemnate-si pleaca capul, caci toamna a venit

Zgribulesc printre frunzele ce zboara...

Si toate-si canta cantul, pe-anotimpului vioara!





E un cantec melancolic, purtat pe-o aripa de vant

Si-o natura-ntreaga, fredoneaza-al toamnei cant

Vantul rascoleste peste tot, cautand comori pierdute

Iar frunze ruginii continua sa cada pe pamant, tacute!





Toate au o vreme...si-si urmeaza cursul lor

Toate-ti soptesc cu voce tare: "Omule esti trecator!"

Este toamna...si culesul e in toi

Oare cat din Cerul Tau, am adunat-n inima din noi?





Esti ceea ce semeni, si culegi ceea ce esti

La fel vei si ramane, dac-ogorul inimii nu-l destelenesti

Degeaba-ti maresti hambarele, daca inima-i pustie

N-ai vrea ca de-acum, s-aduci rod pentru vecie?





N-aduna pentru-aici si-acum, caci toate putrezesc

Aduna pentru cer, acolo unde comorile vesnic infloresc

Semeni si culegi, si culegi ce-ai semanat

Nu semana-n fire, ci in Duhul...sa fii binecuvantat!





Sa ai mereu in inima o toamna roditoare

Cu dragoste si bucurie, cu pace si iubire jertfitoare

Soarele neprihanirii Sa ude-a ta gradina

Sa rodesti din plin, scaldat in valuri de lumina!





Doamne...dac-ai sa vii cumva-ntr-o toamna...

As vrea sa ma gasesti lucrand si plin de roada.

Sa ma duci in Tara fara de nor si far’ de anotimp

Unde frunzele nu cad...unde nu exista lacrima, nici timp!