Poezie Învaţă-mă Tu, Doamne

Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să ştiu

Când fluviul informatic într-una se revarsă.

A lumii cunoştinţă-i ca fumul argintiu

Povaţa Ta e însă precum dulceaţa stoarsă.



Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să scriu

Cum trebuie să-mi dăltui cuvântul, cu folos.

Îndemnul care-l spun, să fie-n mine viu

Şi-abia apoi să-i dau un zbor armonios.



Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să fiu

Exemplul meu, măcar, un suflet să-ntărească

Aş vrea, ca un izvor curat într-un pustiu,

Drumeţilor să dau din apa Ta cerească.



Învaţă-mă Tu, Doamne, ca cerul azuriu

Deschis oricărui frate ce-aleargă cu credinţă

Să pot a-l arăta în mersul ce-l transcriu,

Trăirea mea să-i fie imbold spre biruinţă.



Învaţă-mă Tu, Doamne, cât nu e prea târziu

Căci iată, stă să-nceapă Serbarea de apoi!

Să ştiu, să scriu, să fiu, în minunatu-Ţi Fiu

Cum El era în Tine, când a venit la noi.