Poezie Binecuvântarea lui Moise

Binecuvântarea lui Moise



(Cuprinde Deut. 33. 2-29.)



Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir

A strălucit din muntele Paran, şi a ieşit din mijlocul...

Zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta lui focul legii.

Da, El iubeşte popoarele; sfinţii lângă Tine-şi au locul!



Ei au stătut la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale!

Moise ne-a dat legea, adunării lui Iacov ca moştenire.

El era împărat în Israel, şi la el se adunau căpeteniile

Poporului. Şi seminţiile lui Israel, prosperau în mărire.



Trăiască Ruben, şi să nu moară ! Şi bărbaţii lui să fie

La număr mulţi! Doamne, şi glasul lui Iuda, ascultă!

Şi adu-l la poporul lui ; puternice să-i fie mâinile sale!

Să îi fii ajutor împotriva vrăjmaşilor, cu putere multă!



Tumim şi Urim, au fost încredinţaţi bărbatului sfânt

Pe care l-ai ispitit la Masa, care Te-ai certat la Meriba;

Levi a zis despre tatăl, despre mama sa: nu i-am văzut!

Şi despre fraţii lui: Nu vă cunosc! A glăsuit cu limba!



Căci păzesc cuvantul Tău sfânt, şi ţin legământul Tău,

El învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel legea Ta;

Ei pun tămâie sub nările Tale, şi ardere pe altarul Tău.

Binecuvintează tăria lui, Doamne! Priveşte lucrarea sa!



Prin lucrarea mâinilor lui, de copii n-a vrut să mai ştie.

Frânge şalele protivnicilor lui, care-l urăsc şi-i tin cale!

Toţi cei ce vor să-l învingă, să nu poată să-l biruiască

Să cadă în bătălie, şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!



Beniamin, tânărul vlăstar, este prea iubitul Domnului.

El va locui la adăpost, lângă Domnul, sub cortul său,

Domnul îl va ocroti totdeauna, cu-a Lui binecuvântare

Şi se va odihni între umerii Lui, peste-al prăpastiei hău.



Ţara lui Iosif va primi dela Domnul, belşugu-ndurării

Ca semn de binecuvântare, va primi peste ogoare şi vii

Cel mai bun dar al cerului, roua, în revărsatul zorilor,

Cele mai bune ape care sunt, curgând în valuri argintii.



Cele mai bune roade ale soarelui, ce trezesc învierea,

Cele mai bune roade ale fiecărei luni, din aleasa pârgă,

Cele mai bune roduri din munţii cei vechi, cu bogăţii,

Cele mai bune roade de pe dealurile veşnice să curgă!



Cele mai bune roade ale pământului, din tot ce cuprinde

Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug, peste el sa cadă!

Să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului lui,

Pe creştetul capului domnului fraţilor lui, făr-de tăgadă.



Căci a fost încercat din tinereţe, dar a rămas neprihănit

El are frumuseţea râvnită, a întâiului născut al taurului,

Care s-a păstrat pe sine curat, înaintea mai marilor săi,

Coarnele lui sunt ţapoşe, cum sunt coarnele bivolului...



Cu ele va împunge pe toate popoarele, şi le va zdrobi.

Până la marginile pământului, puterea i se va cunoaşte;

Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, care nu vor lipsi

Ele sunt miile lui Manase, ce în pajişti verzi vor paşte.



Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, la malul mării!

Şi tu, Isahar, de corturile tale! Tu eşti mulţumit în toate.

Ei vor chema popoarele pe munte, pregătite-n închinare

Şi uniţi în rugăciune acolo, vor aduce jertfe de dreptate.



Căci vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip.

Binecuvântat să fie cine îl lărgeşte pe Gad între hotare,

Când se odihneşte ca un leu, şi sfâşie la braţe şi capete.

El a ales cea dintâi parte a ţării, cu suprafaţa cea mare.



Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului în Iacov.

El a mers să-şi împlinească rolul cu fruntaşii poporului,

Şi poruncile Lui faţă de Israel, le-a ridicat la înălţime

Prin străduinţi a adus la îndeplinire dreptatea Domnului.



Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan, hulpav,

Neftali sătul de bunavoinţă, aleargă până în zori de zi,

Şi copleşit de binecuvântări dela Domnul, e satisfăcut,

Şi-n bucuria sa, ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi.



Binecuvântat să fie Aşer, printre copiii sfinţi ai lui Israel!

Plăcut să fie fraţilor lui, când unge piciorul în untdelemn!

Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă la porţile-ncuiate,

Şi puterea ta să ţină cât zilele tale! Dela Domnul un semn.



Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel ce trece pe ceruri,

Ca a să-ţi vină în ajutor; şi El trece pe nori în splendoare,

Dumnezeul cel veşnic, este un loc de adăpost în furtună

Şi subt braţele lui cele veşnice, este un loc bun de scăpare.



El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, şi a zis :,,Nimiceşte-l!’’

Israel este fără frică în locuinţa lui, şi nu-şi vrea alta nouă;

Izvorul lui Iacov este deoparte, şi el udă grădina înverzită

Într-o ţară plină de grâu şi de must, cerul lui picură rouă.



Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit?

Un popor mântuit de Domnul, scutul ce zilnic îţi dă ajutor?

Pentru sabia care te face slăvit, toţi vrăjmaşii tăi-naintea ta,

Vor face pe prietenii ; dar tu vei călca peste înălţimile lor!



Flavius Laurian Duverna

05 februarie 2007