Poezie Treziți-vă,-a Domnului turmă!

Treziți-vă-a Domnului turmă,

Că-i vremea cea mai de pe urmă

Când lupii cei hapsâni și farisei

Vă amăgesc să mergeți după ei...



Cu crezu-absurd și-un lumesc țel

La amvoane-ajung, mereu la fel

Și jertfe se-mbulzesc a aduce...

Dar nu sunt purtători de cruce!



Vorbesc frumos, biform, triform...

Și „copilașii” dulce-adorm...

Se roagă-apoi frumos și rece

De nimeni parcă nu-i întrece...



Scriptura toată o iau și-o-nvață

Cu-n singur scop: s-ajungă-n față!

Se-ndoaie-n lacrimi sub poveri

De-a-și strânge-n lume multe-averi.



Și-aruncă vorbe mari, cu spor

De-ai crede că de Cer li-i dor!

Se roagă-n lacrămi mari lui Isus

Sperând să-i `nalțe-n lume, sus!



Se îmbulzesc prin sanctuare

Cu-o râvnă acerbă de `nălțare;

Se zbat din greu a-și face bine

`Nălțându-se-n toate pe sine.



Se luptă toți cu neobrăzare

Care să fie cel mai mare...

De Dumnezeu, nici gând s-asculte

Se vor cu orice chip în frunte!



Cu zel se laudă într-una tuturor

Cu-abilitatea mare și știința lor...

Și starea știu să și-o prezinte

De-ai crede că-s persoane sfinte!



Perverși, haini și tare-amăgitori

Profită ne-ncetat de cei neștiutori

Să fie-aleși și puși de toți cu spor

Mai mari, în fruntea tuturor.



Și-apoi încep să-mprăștie turma,

La păstori să le șteargă urma,

Și sfâșiind hapsâni, până la oase

Își trag nechibzuitele foloase!



Trezește-te acum, turmă iubită

Și-ndreaptă-ți privirea spre Țintă;

Ascultă al Domnului tău glas

Și-n urma Lui ține-al tău pas.



Că a mai rămas puțină vreme

Pân` ce pe nor o să te cheme

Măritul Domn, Slăvitul Mire

Ca să te îmbrace în strălucire



Și nespus să te împodobească

Cu slavă veșnică, Cerească

Ștergând pe veci orice necaz

Și orice lacrimi de pe-obraz.



Zaragoza 23/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)