Poezie NE RAZBOIM...

NE RĂZBOIM...



Ne războim cu forţele ce vin din întuneric

Avem de-a face cu-n inamic viclean, puternic

Spre sufletele noastre vin săgeţile-arzătoare

Lansate de legiunile din bezna-ngrozitoare.



Ne-atacă gânduri negre, ne-atacă mereu firea

Ce vrea să infiltreze în noi nemulţumirea

Sămânţa răzvrătirii e răspândită-n lume

De-aceea sunt atâtea plăgi şi-atâtea ciume.



E-o luptă ne-ncetată, pe viaţă şi pe moarte

Aşa cum bine-i precizat în Sfânta Carte

Căci încă EUL mai vrea supremaţie

Să poată să ne rupă de sfânta-mpărăţie.



Rebelul aruncat din slavă-n adâncime

Acţionează-ntruna cu diabolică iuţime

Şi e la lucru peste tot, e bine echipat

Cu uneltire şi minciună pe mulţi i-a derutat...



Iar aliaţii lui nu dorm, nu-şi iau vacanţă

(Că asta-i legea scrisă în crunta alianţă)

Ei merg din loc în loc, pretind că sunt cucernici

Dar scopu-i clar: să-i facă pe aleşi, nevrednici.



Duşmanii dau târcoale să ne răpească ţelul

Să ne sucească gândul, să ne slăbească zelul

Şi lupta nu-i uşoară dar Cel ce e în noi

Ne dă noi energii să trecem prin puhoi.



Ne războim cu forţele ce vin din întuneric

Dar braţul Creatorului e-aşa puternic

Că poate să ne scape din cursele ascunse

Şi poate să ne-aline fiinţele străpunse.



Împresuraţi suntem, mereu, de îngeri păzitori

Vom fi întotdeauna mai mult decât biruitori

În carul biruinţei ne poartă un Viteaz

Cu El la cârma vieţii ne este duhul treaz.



Ne-ncredem doar în forţa ce-a întocmit planete

Şi-n armele luminii şi-n sfintele decrete

Pe câmpul bătăliei cu noi e bunul Tată

Triumful e al nostru prin mila-İ necurmată.



Prin sfântul caracter format în bătălie

Vom fi răpiţi la Cer întocmai ca Ilie.



Septembrie, 2006