Poezie Dragostea Neschimbătoare

Dragostea Neschimbătoare



Dragostea lui Dumnezeu

Şi-a pus eterna-I temelie,

În străluciri de curcubeu

Ce-a izvorât din veşnicie.



Contrariată, în ceruri sus

De Lucifer ce-n răsculare,

Amendamente...I-a adus

A rămas neschimbătoare.



A trebuit...să dovedească

Prin omul ce a fost creat,

Că avea să se jertfească

Să-l izbăvească din păcat.



Şi-astfel, întregul Univers

Cu-ale lui lumi imaculate,

Au înţeles că bunul mers

Al fericirei stă-n dreptate.



Căci Dragostea iubitoare

Pe lemnul crucii, la Calvar,

Cu fruntea sus, biruitoare

Trupul Său la pus pe-altar.



Acolo a fost pus un steag

Prin sângele jertfei vărsat,

Şi-acolo-al Dragostei toiag

S-a rupt în jertfă-njunghiat.



Şi va purta în veci de veci

La ambele mâini iubitoare,

În semne de piroane, reci,

Balsam de raze, lucitoare.



Flavius Laurian Duverna

28 martie 2007