Poezie Veşnicile Bucurii

Veşnicile Bucurii



O, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfânt

Revino pe norul alb, iaraşi acum spre pământ,

Ca să ne-ntâlnim cu Tine, acolo în slăvi cereşti,

Purtaţi pe aripi de vânt, înspre cetele îngereşti

Cu inimile-n bucurie, şi în cel mai dulce cânt!



În sunet de trâmbiţă, şi l-al Arhanghelului glas,

Să strângi mântuiţii Tăi, ce statornici au rămas!

Ei în strigăt de cântare, mărire Îţii vor aduce

C-asigurată-I salvarea, prin jertfirea dela cruce,

Şi c-au reuşit să treacă de al morţii geu impas.



Şi-n prea sfânta măreţie, a gloriei Tale cereşti,

Să Îţi vadă toată slava, şi c-al Tatălui Fiu eşti,

Umblând pe-ai cerului nori însotit de îngeri mii

Ce va uimi pe vrăjmaşi, în crezul că numai vii

La adoratorii Tăi, ce le-ai spus că-i mântuieşti.



O, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfânt,

Te-aşteptăm ca să revii aici iarăşi spre pământ:

Unde căutând spre cer, copii sinceri veghează,

Ca să vadă norul alb, cu privirea mereu trează

La-mplinirea minunată promisă lor prin cuvânt.



Atunci marea întâlnire va fi scumpă şi măreaţă

Cu toţi cei ce-s mântuiţi, dela începutul lumii,

Şi-mpreun-om înţelege, că trăim o nouă viaţă,

Că am spus adio morţii, şi am spus adio humii

Urcând către alte zări, depăşind spaţiul genunii.



Şi scăpaţi pentru vecie de al ei cumplit blestem

Vom reîntregi cohorta,-acelor lumi din Galaxii,

Pe care doar în credinţă, de departe le vedem

Şi-n cântări ne-om reuni pentru veşnici bucurii,

Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui din veşnicii.



Flavius Laurian Duverna

02 octombrie 2007