Poezie Casa zidită pe stâncă

CASA ZIDITĂ PE STÂNCĂ



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Iată înc-o taină adâncă

Arătată în Scriptură

Care-i în lucrare încă

Casa zidită pe stâncă

După cea dintâi măsură.



Iată temelia tare

Sub a vântului prezenţă,

Dar şi zidăria are

Pietre vii, mărgăritare,

De aceeaşi rezistenţă.



Iată de la temelie

Meşterul cu iscusinţă,

A-nceput la zidărie

Piatră scumpă, piatră vie,

Pietre puse prin credinţă.



Şi cum soarele sclipeşte

Pretutindenea în zare,

Zilnic zidăria creşte,

Căci zidarul potriveşte

Piatra care e mai tare.



Şi aşa după măsură,

Zidăria-i în suiş;

Urca până la centură,

Cea din urmă legătură,

Până la acoperiş.



Iar pe urmă finisarea,

Şi odăile pictate,

Să poţi folosi lucrarea

Casa, binecuvântarea

Muncii tale onorate.



Căci pe urmă în odaie

De nimica nu-ţi mai pasă;

De-ar veni orice şuvoaie,

Orice vânt, şi orice ploaie,

Tu stai liniştit în casă.



Însă vai, ce tragedie!

Cum s-a prăbuşit deodată

Casa fără temelie.

De-a şuvoaielor mânie,

De vânt a fost dărâmată.



Fiindcă Biblia ne spune

De cel ce-a făcut risip'

Deşi a-ncercat s-adune,

N-a avut înţelepciune,

C-a zidit-o pe nisip.



Când priveai la zidărie,

Se părea la fel, frumoasă,

Ca şi cea cu temelie.

La privire... cine ştie?

Şi aceasta era casă.



Era la fel tencuită,

Şi părea că-i foarte bună;

De stăpân e locuită

Până-n ziua de ispită

Şi în ceasul de furtună.



Şi de-ar fi să-ntrebi privirea,

Pe acei ce se adună,

Ca să facă deosebirea;

Unde s-a greşit clădirea?

Cine ar putea să spună?



Sigur nu e dibăcie

Şi nu-i mare iscusinţă;

Veţi striga: "La temelie"!

Rezultatul deci se ştie:

N-a fost piatra -"chibzuinţă"-.



Deci, lipsise chibzuinţa

La al doilea lucrător;

Deşi avea sârguinţa,

Şi predarea, şi dorinţa

Ca să fie ziditor.



Consecinţa i-a fost mare,

Neatenţia, plătită ....

A zidit spre dărâmare ...

La întâia încercare

Casa i-a fost prăbuşită.



Însă casa cea dintâi

Prin şuvoaie, prin furtună,

A rămas pe temelie;

Deşi vântul cu urgie

Încerca să o răpună.



În această pilduire

Şi exemplele-arătate,

Nu e vorba de clădire,

De zidirile din fire,

Ci de mântuire, frate.



Nu e vorba de feciori

Care construiesc palate,

Ci de fraţii lucrători

Care sunt predicatori

Sufletelor adunate.



Fiindcă Biblia ne scrie

Că un suflet mântuit,

El devine-o piatră vie

Aşezat pe temelie

De Zidarul iscusit.



Însă până la-nviere,

Până piatra-i potrivită,

Câtă muncă nu se cere!

Prin a harului putere

Piatra trebuie şlefuită.



Pietrele sunt zgrunţuroase,

Omul e cu-apucături,

Dar Scriptura e duioasă,

Rănile adânci le coase,

Îndreptând cu lovituri.



Căci măreaţa temelie

E HRISTOS -neclătinată-

Stânca cea din veşnicie

Care-i veşnică şi vie,

Siguranţa minunată.



Cu încredere deplină

Să zidim dar, viitorul

Pe a cerului colină,

Şi de-ar fi orice să vină,

Domnul este ajutorul.



Însă bine chibzuieşte

Să nu pui direct pe glie,

Căci furtuna nimiceşte,

Tot ce-n cale întâlneşte

Case fără temelie.



Să zideşti o viaţă-ntreagă,

Iar pe urmă, condamnat...

Când furtuna se dezleagă

Să fii pasăre pribeagă,

Având cuibul dărâmat.



Trebuie să ai credinţă

În lucrarea mântuirii,

Asta-nseamnă chibzuinţă,

Şi în luptă biruinţă

Contra duhurilor firii.



Trebuie să ai tăria,

Evanghelia deplină;

Asta-nseamnă temelia,

Sa vesteşti Împărăţia

Cu puterea cea divină.



Asta-i zidăria bună

Arătată în Scripturi;

Să fii cu Domnu-împreună.

Tu să-întrebi, şi El să spună

Care-s dreptele măsuri.



Asta-i casa ce rezistă

Încercărilor ce vin.

Cel ce stăruie, insistă

Către Cel care există,

Să-l îmbrace pe deplin.



Asta-i casa ce luceşte

După ce-a trecut furtuna;

Cel ce-n Duhul Sfânt zideşte

Şi prin Duh mărturiseşte,

Pe HRISTOS întotdeauna.



Asta e calificarea

Ucenicilor străbuni;

Să fie la fel lucrarea

Şi azi, evanghelizarea

Cu semne şi cu minuni.



Asta-i casa unghiulară

Cu acoperiş de sus,

Când din ceruri se coboară

Harul, ca odinioară...

Mărturia lui ISUS.



Asta-nseamnă construirea

Unei case pe pământ,

Când e biruită firea,

Şi în inimă-i iubirea

Templu pentru Duhul Sfânt.



Atunci orişicât ar bate

Vânturile înăsprite,

Casa ta e o cetate

Cu porţile ferecate,

Şi cu ziduri întărite.



Bată cât ar vrea furtuna.

Casa ta-i pe stânca tare,

Dacă ai primit arvuna

Care este şi cununa

Zilei de răscumparare.



Cercetează-te frăţie,

Soră, prietene, creştine,

Ai zidit pe temelie?

Sau ai pus direct pe glie?

Iată încercarea vine!



Ai zidit tu mărgărite?

Pietre scumpe, pietre rare?

Tainele desăvârşite

Care ne-au fost dăruite

Pentru-a Domnului lucrare.



Ştii că cine prooroceşte,

E al Domnului zidar?

Când prin Duhul Sfânt vorbeşte,

El Biserica zideşte

Prin credinţă şi prin har.



Ştii că Duhul Sfânt zideşte

Ale tale simţăminte?

Când în alte limbi vorbeşte.

El la Tatăl mijloceşte

Cu suspine şi cuvinte.



Verifică-te dar, frate,

Mamă, tată, voi bunici,

Crezi tu darurile toate

Care-s în Scripturi lăsate

De ISUS şi ucenici?



Bine, însă ia aminte,

Nu cumva să te mândreşti

Şi cu darurile sfinte

Ca şi cei de mai-nainte,

Că atunci turnul Babel eşti.



Să nu fii ca lucrătorii

Ce-au lucrat fărădelege,

Nici aşa, ca hulitorii

Ce dispreţuiesc fiorii,

Vrând pe Duhul Sfânt să-L nege.



Vezi că cele cinci fecioare

Ce-au rămas nechibzuite,

N-aveau diferenţa mare;

Toate-au stat în aşteptare,

Dar nu toate-au fost răpite.



Tot la fel, nechibzuinţa

E şi-n şubreda clădire.

Vezi că norii ameninţă...

Vântul, marea necredinţă

Va primi dezlănţuire.



Să nu-ţi fie deşteptarea

Prea amară, prea târzie,

Verifică-ţi azi lucrarea,

Fă-ţi tu singur cercetarea

Dacă eşti pe temelie.



AMIN