Poezie TE VOI IUBI MEREU !

TE VOI IUBI MEREU !

Corina Sunamita Pais









Isuse, Tu de ce-ai rămas

pe lângă trupu-mi ostenit ?

Acum, în ultimul meu ceas,

de ce Tu nu m-ai părăsit?



Mi-au sfâşiat sufletul tot

şacali şi tigrii nemiloşi...

Nu sunt in stare... nu mai pot

să mă ridic ! Mi-s muşchii storşi



De-atâta plâns, abia zăresc

prin ceaţă chipul Tău sublim.

Aş vrea, la pieptul Tău ceresc

să m-odihnesc, să mă alin !



Să simt fiorul blând, de har

şi-n lacrimi să mă înfăşor,

iar plânsul fără de hotar

să-şi împlinească sfântul dor...



Isuse, Tu de ce-ai rămas

pe lângă trupu-mi ostenit ?

Sunt gol ! Sunt lut fără de glas

Şi sec mi-e plânsul vlăguit.



Ah, leagă-mi rănile adânci

şi umple-mi sufletul pustiu !

Mă scoate dintre-aceste stânci

unde-am căzut, fără să ştiu...



Isuse, Tu de ce-ai rămas ?

Privesc spre chipul Tău divin

şi-n mine, blând, se-aude-un glas:

„Te voi iubi mereu !" Amin.