Poezie POEM DE CRACIUN

POEM DE CRACIUN

Corina Sunamita Pais









1) Ogoarele au adormit în noapte,

Iar câmpu-i nea, cum gheaţă este râul

Şi albe-s dealurile-depărtate

Cum alb ni-e sufletul şi cald ni-e duhu



2) Pe cerul plin de pace se văd stele

Iar altele mai mari coboară-n fulgi.

Sunt mai voioase astăzi, parcă, ele,

Deşi nu e nici una pentru magi.



3) Se-aud colindatarii-n depărtare,

Răsună imnuri sfinte pe pământ,

Iar inimile-nalţă o cântare

Spre slava Celui ce-i în veci Preasfânt.



4) E ZIUA DOMNULUI! E bucurie!

Copii, părinţi şi vârstnici, laolaltă

Ne-am adunat cu toţi la părtăşie

Să ne-amintim de ziua minunată.



5) Când s-a născut ISUS – al nostru REGE

Mântuitorul nostru preaiubit

Ca din păcat, din laţ să ne deslege

Şi să ne dea viaţă-n infinit.



6) Privind în adâncimile iubirii,

Privind la ura grea de pe pamânt,

La haina albă a neprihănirii

Şi la noroiul de pe-al nost’ veşmânt.



7) S-a coborât din ceruri EL – DIVINUL,

Un dulce Soare, un Luceafăr blând

Să stâmpere otrava şi veninul

Ce diavolul aduse înşelând.





8) Căci primii doi vorbiră cu duşmanul

Uitând s-asculte glasul Lui etern

Şi-mbraţişară, negândind, păcatul,

Păşind întâia data spre infern.



9) Şi-atunci, cu mult ’nainte să se nască

Când omul săvârşise primul rău,

Când grijuri şi nevoi aveau să-l pască

Atunci, aşa grait-a Dumnezeu:



10) Va fi-ntre şarpe şi între femeie,

Între sămânţa ei şi-a lui Satan

O ură veşnică şi-o vraşmaşie

Ce-l va zdrobi sub talpă pe Satan.



11) De-atunci trecură ani de grea durere

Pentru aleşii Tatălui de sus,

Însă aveau în duh o mângăiere,

Că-l vor vedea odată pe Isus.



12) Pe domnul, Balaam cânvda-L zărise,

Dar ÎL vedea pe drum, în depărtare,

O stea care din Iacov răsărise

Şi un toiag de sfântă alinare.



13) Un alt profet vorbi despre MESIA

Că Duhul Sfânt în EL s-a odihni,

ÎNŢELEPCIUNEA, SFATUL şi TĂRIA,

FRICA DE DOMNUL ÎL va insoţi.



14) Când toate-acestea păreau a fi vise

Ce-n noaptea neagră par reale, vii,

Au încolţit în inime aprinse,

Şi-adus-au dimineaţa într-o zi.



15) Noi vă vom spune azi cum ISUS- DOMNUL

S-a coborât în om umil la noi,

A suferit simţind la fel cu omul-

Sărac, îndurerat ţi în nevoi.



16) Noi vă vom spune împlinirea sfântă

A spuselor profeţilor demult

Ce peste tot pe oameni îi încântă

Căci pe pamânt MESIA s-a născut.



17) Trăia în Nazaret, în Galileea

Printre fecioare una preafrunoasă.

Acea fiintă se numea Maria

Şi ea era de Dumnezeu aleasă.



18) Maria- tânără neprihănită-

Frumoasă floare rară din grădini,

Fiinţă paşnică şi preaiubită,

Ca apele din sfintele fântâni



19) Era logodnică a unui june

Neprihănit şi tânăr, şi frumos.

Era tâmplar, cum Biblia ne spune

Şi pentru Domnul Sfânt, om credincios.



20) Dar într-o zi a anului senină,

Când în suspine blânde se ruga,

Cu faţa-n lacrimi şi de pace plină,

Zăreşte-un înger care strălucea.



21) "- O! nu te teme cea de pace plină

Căci Dumneyeu te-a-nvăluit în har,

Cu viaţa-ţi binecuvântată, lină,

Printre femei tu esti argintul rar.



22) Eliberează, dar, a ta inimă

S-alunece în sfinte părtăşii,

Maria! Tu de astăzi vei fi mamă,

Tu vei aduce lumii bucurii.



23) Înaintează-n cânt pe cale

Căci spinii toţo sunt flori de dor,

Sunt stropi ai dragostei prin care,

Vei naşte un MÂNTUITOR..



24) Din Duhul Sfânt EL se va naşte

Şi ÎI vei pune numele ISUS!, "

"Eu nu cunosc acestea toate,

Dar facă-mi-se după cum ai spus. "



25) Se duse, mai târziu, în drumeţie

Cu Iosif ce-o-ngrijea cu sfănt respect.

Mergeau la Betleem să se înscrie,

Urmând al lui Cezar August proiect.



26) Călătoriră osteniţi spre locul

Unde-a copilărit Iosif umil

Şi în cetate îi venise timpul

Mariei ca să-L nască pe COPIL.



27) Dar, neavând la han un spaţiu cald,

Un loc de poposire, un locaş

Maria a născut şi într-un grajd,

În iesle-L puse pe copil, gingaş.



28) Atunci se împlinise-o profeţie:

„Tu, Betleeme, nu e;ti ne-nsemnat

Căci vei aduce lumii bucurie -

UN DOMNITOR, AL PĂCII ÎMPĂRAT. "





29) Păstori ce cunoşteau adânc ţinutul

Oiţele pe-atunci îşi străjuiau.

Ca să nu-i biruiască leneş somnul

Stăteau la foc şi între ei vorbeau.



30) Priveau din când în când înspre desişuri

Vreo fiară să n-atace turma lor,

Când se-auziră-n noapte dulci ecouri

Şi glasuri line se-auziră-n cor.



31) - Aţi auzit? Îngână cel mai tânăr...

Aud un cor ce cântă în văzduh!,

- O, nu răspunse unul. Eşti prea tânăr...

Vei fi iubind şi ti auzi vreun duh.



32) Când pacea se-aşternu în noaptea-adâncă,

Din geamătul pustiei depărtate

Se auzi un cânt din stâncă-n stâncă,

Şi coruri izbucniră toate-odată.



33) - Ia ascultaţi! vorbi-n uimire unul.

- Dar, ia priviţi! Ce se întâmplă oare?

Parcă se-nseninează dulce cerul...

Parcă în noapte se iveşte-un soare.



34) Aud şi văd acum sfintele coruri -

Sunt îngerii ce cântă clar, mereu...

Simt ale heruvimilor ecouri

Ce cântă: "SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT E DUMNEZEU!".



35) "Să fie pace pe pământul vostru

Între acei plăcuţi lui Dumnezeu,

Iar sus în cer unde-i locaşul nostru,

Răsune :SLAVĂ! SLAVĂ! tot mereu. "



36) De bucuria sfântă, serafimii

Au coborăt din slăvile cereşti.

Arhangheli, luptători şi serafimii

Formau un cor de cete îngereşti.



37) O, ce sublime melodii cântară!

Ce duioşie au adus! Cât foc!

Cînd noaptea rece o înseninară

Ţâşnise dimineaţa-n acel loc.



38) Păstorii, neştiind ce se întâmplă -

De este adevăr sau este vis -

Şi-au aplecat pe iarbă a lor tâmplă

Şi căutau un loc de ascunziş.





39) - Să nu vă temeţi! îngerul rostise

Căci vă aduc din cer o bună veste,

Azi, în Iudeea-n faşă stă în iesle

Un prunc ce din fecioară sfântă este.



40) Azi s-a născut în lume copilaşul

Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu.

Suavul ,dulcele copil, gingaşul,

Va mântui pe oameni de cel rău.



41) Cântă apoi cu glasu-i corul sfânt:

„Mărire, slavă-n cerurile-nalte

Lui Dumnezeu. Şi pace pe pământ

Între acei cu sufletele calde. "



42) Păstorii au pornit apoi spre locul

Care ducea la staulul vestit

Şi fiecare vru să vadă pruncul

Ce s-a născut şi ceru-a înveselit.



43) În graba lor ajunseră la locul

În care se afla cel copil,

Cu o iuţeală mare, văzând pruncul,

Îngenuncheară-n faţa lui umil.



44) O, ce frumos şi blând El şade-n iesle

Şi nici că-i pasă de venirea lor

El a venit aici s-aducă pace

Şi bucurie sfântă tuturor.



45) Cu drag le spuse mama ce-L născuse

C-a fost trimis de Tatăl credincios.

Apoi, flăcăul de la turmă spuse

Cu glasul plin de tremur şi sfios:



46) - Copile scump, al cerurilor crin

Iubire-mi dă azi chipul tău duios,

Doresc dar să fim una pe deplin

Şi-n viaţă tu să-mi dai un sfânt folos.



47) Îngenunche, apoi, sfios bătrânul

Şi ÎL privi cu lacrimi de copil,

I se însenină de-odată chipul

Şi-i zise când ÎL mângîia umil:



48) - O cum putut-ai să laşi ceruri sfinte

Cu bogăţia cea fără de margini

Şi slava pentru care nu e minte,

Nici ochi să o cuprindă în imagini!





49) Te-ai despărţit de-a Tatălui privire

Ca să te naşti în frig şi-n umilinţă.

Te-ai coborât, din Rai, din strălucire

Şi ai venit la noi în umilinţă.



50) Îngenunche apoi sfios un altul

Şi-un altul a îngenuncheat smerit.

Priviră cu un zâmjbet copilaşul

Şi ÎI vorbiră pruncului iubit:



51) „O, scump copile, Dumnezeu e-n tine,

Iar Tu, ODRASLĂ, eşti din Dumnezeu.

Viaţa ştim că de la tine vine

Şi c-ai venit să ştergi al nostru rău.



52) Acum noi ştim că-n orişicare floare,

Şi-n cerul clar, e harul Tău ceresc,

Iar mai presus de lună şi de soare

Se află raiul- tronul Tău regesc..."



53) Grăit-a cel din urmă păstoraşul

Şi au plecat la turme-nbujoraţi,

Duceau în inimă pe COPILAŞUL,

Cântând lui Dumnezeu înseninaţi.



54) Am fi dorit să fim şi noi acolo,

Să-L sărutăm, să ne-nchinăm smeriţi,

Dar ştim ca-I viu şi azi Mântuitorul,

Şi ne-a făcut ai cerurilor prinţi.



55) Am fi dorit să-i auzim pe îngeri

Cum cântă-n cor, slăvind pe Dumnezeu,

Dar şi azi cântă-n ceruri îngeri,

Când un căzut se-ntoarce de la rău.



56) L-au aşteptat preoţii, cărturarii,

Crezând că mai târziu EL va veni.

Se împietriră, nu-l luară-n seamă

Şi astfel diavolul îi amăgi.





57) Dar toţi acei ce au vegheat în noapte,

Păzind ce au primit de stăpânit,

Au auzit a îngerilor gloate

Şi pe Isus în viaţă L-au primit.



58) Tot astfel va veni şi timpul

Când se va-ntoarce ca judecător

Şi mulţi cred azi că nu e cazul

Ca să revină dup-al său popor.





59) Dar eu vă spun prin Duhul Celui veşnic:

Venirea lui Isus e chiar în prag!

Un ceas mai e, o clipă, dar în sfeşnic

Aţi mai turnat sfânt untdelemn cu drag?





60) Iar voi ce-ati şovăit în aşteptare

Uitând ce mult sunteţi de EL iubiţi,

Treziţi-vă din lunga zbuciumare,

Şi îndrăzniţi! La el sunteţi primiţi















.