Poezie Jertfirea

Jertfirea



Când planul cel de mântuire

A fost gândit pe jertfa mare,

A unicului Său Fiu preasfânt

Ceru-a rămas în consternare.



El a început să urmărească

Cea mai fantastică-mplinire,

Din taina cea necunoscută

Care-a surprins prin dăruire.



Un gol mare a fost în ceruri

Când Tatăl Sfânt a hotărât,

Ca Fiul Său să se întrupeze

Aici, în lumea care L-a urât.



Voind...S-a lăsat crucificării

Deşi, El ar fi putut fi salvat,

De oastea cerului de îngeri,

Ce-au suportat şi au răbdat.



Şi Însuşi, Dumnezeu a fost

La grea-ncercare-n Fiul Său,

Căci El cu Tatăl au fost una

În drama cruntă, cu cel rău.



El capul Şi-a plecat murind

Şi-a luat cu Sine în pământ,

Stâlpi...împărăţiei lui Satan

Biruind astfel prin mormânt.



Flavius Laurian Duverna

15 aprilie 2007