Poezie DUHUL MULTUMIRII

DUHUL MULŢUMIRII



Duhul multumirii e darul preţios

Sădit în noi de Tatăl îndurării

Îşi are locul în sufletul voios

Ce ştie bine scopul renunţării.



Duhul mulţumirii e binecuvântare

Ce dă vieţii scop şi sens

E ca mireasma dintr-o floare

Efectul lui e-aşa imens!



Sunt fericiţi acei ce-l au

Ei merg voioşi spre Ţara Sfântă

La cei din jur surâse dau

Cu-alese vorbe îi încântă,



Ei nu se plâng, ei nu cârtesc

Căci îşi cunosc Stăpânul bine

Şi totdeauna-I mulţumesc

Că îi conduce şi-i susţine,



Şi-I mulţumesc c-au fost spălaţi

De sângele ce dă iertare,

Şi că vor fi la Cer luaţi

Să fie cu Neprihănitul Soare.



Duhul mulţumirii naşte-n noi

Ataşament şi nobile-aspiraţii

Ne dă alin în vreme de nevoi

Şi-mbărbătare în grele situaţii,



Ne întăreşte să biruim necaz

Şi poveri venite din mâhnire,

Să ne bazăm pe un vestit Viteaz,

Să aşteptăm a Mirelui venire.



S-aducem, deci, recunoştinţă

Părintelui ce ne-a-nzestrat

Cu dor de-a merge prin credinţă

Spre plaiul veşnic luminat,



Să-I mulţumim c-a lui iubire

Ne însoţeşte ne-ncetat

Şi că în viaţa de slujire

El-al nostru Scut si Aliat.



Duhul mulţumirii e darul preţios

Sădit în noi de Tatăl îndurării

Îşi are locul în sufletul voios

Care aşteaptă ceasu-ncununării.



GC/ Thanksgiving, 2006