Poezie După Golgota

După Golgota



În lupta grea, a suferinţei,

În Ghetsimani în părăsire,

Isus...în culmea umilinţei

A răbdat tot,...fără cârtire.



Când,, Eli, Eli, Sabactani!’’

A pronunţat sus la Calvar,

În crugul vremilor...de ani

A fost înscris cerescul har.



Un strigăt tare din Golgota

A anunţat cer şi pământul,

Că după cruce, va fi grota

Unde era gătit mormântul.



Şi-acolo, până la înserare

Domnul Isus, trebuia pus

De cetăţenii de rang mare

Ai clasei celei mai de sus,



Findcă era zi de pregătire

Şi-n acel Sabat care urma,

Era şi Pastele, în amintire

Pentru poporul ce-l serba.



Iar după sfânta mărturie:

,,Că peste trei zile va-nvia!’’

Ei au făcut, făr' ca să ştie

Ce-n profeţi de mult scria.



Şi-astfel, Iosif şi Nicodim,

S-au dus acasă îndureraţi,

C-au pus în jale-n ţintirim

Un Om din marii învăţaţi.



Era El Fiu, de Dumnezeu,

După cum fost-a învinuit?

Şi dacă ,,da!’’ ce apogeu,

A fost în tragicu-I sfârşit?



Şi ce va fi de-aici-nainte

Dac-o învia, în a treia zi,

După cum şi-aduc aminte

Că a îndrăznit, a profeţi?



Va fi El,...Marele Împărat

Al neamului greu asuprit,

Ce de Romani e subjugat

Şi într-una este pedepsit?



Se v-aşeza, oare din nou

După înviere, Împărăţia?

Acum când tragicul ecou

A stins din suflete făclia?



În cugete fiind frământaţi

Călătoreau încet pe cale,

Fiind în totul concentraţi

La lucruri supra-naturale.



Căci iată după-ntunecare

Pământul s-a cutremurat,

Aşa de groaznic şi de tare

Că stâncile s-au despicat.



Mormintele, s-au deschis

Şi trupuri, de-ale drepţilor

S-au trezit ca dintr-un vis

Intrând in rândul sfinţilor.



Au fost acestea ca semne

Că-originea Sa este divină?

Sunt mărturii să-i îndemne

S-aştepte-n linişte deplină?



Şi consolaţi în al lor cuget

C-au săvârşit o faptă mare,

Şi-n inimă cât şi în umblet

A început o preschimbare.



Şi când apoi, după-nviere

I-a luminat Duhul cel Sfânt,

Şi-a pus întreaga lor avere

Pe-atarul Sfântului Cuvânt.



Şi vestea bună a mântuirii,

Au propagat-o-n suferinţi,

Fiind martori vii, ai împlinirii

Cele profetice-n făgăduinţi.



S-au bucurat că Împărăţia

Au fost de ei aşa aproape,

Cum le zicea mereu Mesia

S-o caute şi să n-o scape.



Şi numai cei ce dau năvală

Sunt siguri de intrare în ea,

Căci numai ei, fără-ndoială

Vor birui,-n lupta cea grea.



De-abia atunci, au înţeles

Lucrarea Sfintei Împărăţii,

Când le vorbea aşa de des

Căci El venea din veşnicii.



Flavius Laurian Duverna

25 februarie 2007