Poezie CANTAREA SUFLETULUI

CÂNTAREA SUFLETULUI



Te cânt mereu, O, Tată Creator

Mă luminezi şi-mi dai tărie

Eşti sfântul meu Învăţător

Cunosc acum cereasca datorie.



Cu Tine-n lumea pribegiei

Păşesc spre ţel încrezător

Sunt plin de duhul bucuriei

Şi de-un neprihănit fior.



Te cânt în zilele senine

Dar şi când cerul e-nnorat

Îndemnul Tău e-o caldă pâine

Şi dă un rod înmiresmat.



M-ai scos din groapa nepăsării

Unde zăceam şi lâncezeam

Şi-n ceasul drag al cercetării

Mi-ai spus să vin în sfântul neam.



Şi răspunzând chemării Tale

Am căpătat un nou destin

Să ’nalţ spre ceruri osanale

La tot ce spui să zic "AMIN"



Mi-ai dat speranţă ce nu moare

M-ai îmbrăcat în haine noi

Să Te slujesc e o onoare

Rămân cu Tine şi-n nevoi.



Când dau năvală valuri grele

Să mă doboare, să fiu mort

Privesc încrezător spre stele,

Spre veşnicul, cerescul Cort...



Şi iar primesc încredinţare

Şi iarăşi cânt cu glas pios

M-ai învăţat ce-i renunţare

Şi ce-i viaţa cu Hristos.



Te cânt mereu, Îţi dau cinstire

Te proslăvesc şi Te ador

Cântarea mea va da de ştire

Că eşti un bun şi blând Păstor.



9 noiembrie, 2006