Poezie În săptămâni zile se scurg

În săptămâni zile se scurg



În săptămâni zile se scurg,

Şi-n luni şi-n ani neîncetat,

Şi al istoriei, sobru amurg

Aşteaptă de-a fi confirmat.



Atâtea semne se-mplinesc

Şi pe pământ şi sus pe cer;

Cu glas de tunete vorbesc

Nu azvârlite-ntr-un ungher!



Le simte, intreaga omenire

Speriindu-se pentru o clipă,

Dar nu vrea, că-a ei fericire

S-admită c-o trece-n risipă.



Şi-ajuns-am timpurile grele

Al zilelor, când spre sfârşit,

Se înmulţesc gândiri rebele

Şi mult se-ntind necontenit.



Numai o clipă - aşa zicând -

E pentru-oricine ce-n zadar,

Va alerga-n dureri strigând

Ca să mai fie...timp de har.



Căci în curând, Apocalipsa

’Şi va spune ultimul Cuvânt,

Manifestându-Se-n eclipsa

Lipsei de har de pe pământ.



Flavius Laurian Duverna

08 Aprilie 2007