Poezie Vesnicia (5)

Vesnicie, de unde vii si cine spui ca esti

Si asa continuu razbati si dainuiesti?

Cine ar putea, vreodata, sa-nteleaga

Care-ti este vârsta ne-nceputa, întreaga?



Cine esti perpetuu - enigma ne-nteleasa -

De lasi în univers atâta nebuloasa?

Asfel de-ntrebari din vremuri vechi s-au pus,

Lasând o lume-ntreaga sa-astepte un raspuns!



Tarâmurile tale sunt fara de sfârsit,

Venind din infinit tinzând spre infinit.

Lasi în urma - doar dâre de crâmpeie -

Pierzându-se prin spatii astri si Lactee.



Raspunsul îl gasim în Cel ce te-a întins,

Asa cum este El, Maret si Necuprins.

El este Vesnicia, Acel far-de-nceput

Eternul care tine tot ce-a conceput.



In El avem viata - scapati de cea inferna -

Smulgându-ne din hades spre slava Sa eterna.

Fiindca har ne-mparte cu multa darnicie,

Iar cu Necuprinsul sa fim si-n vesnicie.



Dorim întotdeuna în Necuprins sa fim

Si-asa-n eternitate cu El sa-mparatim.

Prin spatiul Sau galactic cutreierând mereu

Ilustra vesnicie! Tu esti din Dumnezeu.