Poezie Un tata iubitor

Parabola)



Undeva-ntr-o tara foarte îndepartata,

Multimi de fii si fice au si ei un tata!

Dar, datorita unei nefaste-mprejurari,

Isi tine el copiii peste mari si tari.

Tatal creator de bine - puternic iubitor

Ce-si ajuta fiii sa le dea un viitor,

Le trimite multe fara chiar a merita

Este-atât de bun si-i poate binecuvânta.



Traind într-o lume superba, dezvoltata,

N-are cum sa fie-n lipsuri niciodata!

Iar ca tata bun cu simt fara-ndoiala,

Lupta sa obtina, reîntregirea familiala!

Si astfel când pe unul îl vede potrivit,

Fata de ceilalti - mai zdravan pregatit,

Ii trimete sa-l anunte printr-o fulgera solie

C-o sa-l ia la dânsul pe vestita-i glie.



Dar cum în lume sunt destule fara rost,

Fiul în loc sa cânte s-apuca de plânset, post!

Ca nu cumva sa plece la tatal iubitor,

Cere la toti fratii sa-i sara-n ajutor.

Acestia dornici cu ei sa mai ramâna,

Fac sacrificii si strâng mâna de la mâna!

Neglijând solia ce tatal le-a trimis,

Comit si ei erori - cazând-n compromis.



Tatal îsi priveste fiul cum plânge-ndurerat

Si ramâne trist, mâhnit si-ngândurat.

Nu poate sa-nteleaga cum un urmas al sau

Fuge sa n-ajunga scapând de tot ce-i rau,

Sa scape de necazuri, sa aiba mângâiere

Pe plaiuri stralucite unde nu-i durere!

...Insa-ades când unii se zbat în vaiete si plâns,

Tatal tot îl ia la Sine, nelasându-Se...convins.



Morala:

Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii,

Sa se îmbrace în straiele nemuririi!

Si s-ajungem odata pe meleaguri sus ceresti,

Unde n-or fi chinuri si vaiuri pamântesti...

(d.1Cor.15.53)