Poezie Un apel in noapte

Domnul nostru care vine

chiar de-ar fi târziu în noapte,

Va striga atunci apelul

dupa crez si dupa fapte.

Acea noapte asteptata

ce nu e acum departe,

Va-ngrozi pe miliarde,

caci pe multi îi va desparte.



Când pe nori El va sosi

pentru- a face atunci prezenta,

Foarte multi vor fi aceia

Ce-I vor simte-atunci absenta.

N-or sa fie multi în lume

care-au pus desteptatoare,

Ca atunci sa-i scoata-n graba

pentru Marea Sarbatoare.



Multi se bucura si cânta

melodii pe alta unda,

Si-ar fi greu ca goarna noptii

prin vacarmuri ei s-auda!

Caci se-nveselesc si-asculta

pâna iau si microcipul,

Savurând placerea lumii

ce le-o-mparte...telechipul.



Când le spui ca Domnul vine

dintre sori a doua oara,

Râd de tine cu mândrie,

prin dispreturi te coboara.

Sa le zici ca e un Mire

care vine la mireasa,

Dintre astri printre nouri

ca s-o fac-mparateasa?...



...Astea pentru ei sunt basme,

necrezute niciodata,

Chiar de-ntreaga omenire

sta de groaza încordata.

Le e teama de urgii,

cataclisme si taifune,

Care au si ele rostul

lânga Domnul sa ne-adune.



Când se lasa înserarea...

noi mai stam si ne-ntrebam:

"Oare chiar în noaptea aceasta

vom putea sa-ntâmpinam?

Pe al nostru Mire drag

ce demult L-am asteptat

Când de veacuri si milenii

El pe multi ne-a desteptat?"



Dar apelu-n toiul noptii

va putea ca sa cuprinda,

Pe acei crestini ce-s gata

ca sa-i strânga-ntr-o secunda.

Insa-acea strigare-n noapte

ne uneste prin rapire,

Pentru-a fi o vesnicie

lânga Scumpul nostru Mire.