Poezie Douăzeci de ani din viaţă

"Când păcatul m-a purtat 20 de toamne

Toţi mereu m-au lăudat,nimeni nu ma supărat

Nimeni Doamne..."

Douăzeci de ani din viaţă,astăzi i-am pierdut

Când prin lumea asta mare,am o veşnică plimbare

De când m-am născut...

Toată viaţa mea trecută,20 de toamne

N-o regret,chiar dacă toată,am umblat din poartă-n poartă

Doar cu Tine Doamne...

Până azi mai sunt în viaţă,şi voi mai trăi

Dacă voi avea in juru-mi,oameni ce mereu,şi pururi

Eu îi voi iubi...

Toată viaţa asta scurtă,nu voi regreta

Că în drumul meu greoi,cu necazuri în şuvoi

Isus mi-e alăturea...

Oameni dragi pe-acest pământ,20 de ani

Am trăit cu al meu gând,să fac bine pe pământ

Şi să n-am duşmani...

Mulţumesc lui Dumnezeu,că el ma salvat...

Eu călătoresc mereu,cu-ai mei fraţi în Dumnezeu

Ce m-au ajutat...

Am facut şi la greşeli,pline de păcat

Dar Isus pe Golgota,şi-a dat toată viaţa sa

Da,El m-a iertat...

Mă ridic,şi voi lupta,stând în front mereu

Ca să iert,şi să iubesc,toată viaţa cât trăiesc

Tot ce e Dumnezeiesc...

Cine s-a născut şi moare... asta eu aştept

Ca să prind o sărbătoare,ce în veci nemuritoare

Viaţa s-o trăiesc...

S-ar putea să plec curând,s-ar putea târziu

Lumea asta ma urât,eu pe toţi,eu,i-am iubit

Şi nu-mi pare rău...

Chiar de nu sunt înţeles,azi la 20

Nu-i nimic... curând,curând,vine acela care-i sfant

În a inimii poteci...

Că trăiesc puţin sau mult,asta nu-i problemă

Pe Isus l-am cunoscut,mi-a iertat tot ce-am făcut,

Viaţa e eternă...