Poezie Trecea Isus odata

Trecea Isus odata prin cetate,

Cum de-atâtea ori a fost si a trecut.

Dar nu a fost sa fie printre gloate,

Fara un bolnav, olog sau care n-a vazut.



Erau atâtia ciungi, uscati si suferinzi,

De te-apuca mila doar când te gândesti!

Cum si astazi sunt multimi de muribunzi,

In duh, credinta si-n cele sufletesti.



Si iata un om ce n-a vazut vreodata,

Veni în fata Lui cu ochii lacrimând.

Credea si el în Lumina cea din cer lasata,

Sa-i dea vedere, s-o vada stralucind.



Sosise vremea cea de mult dorita,

Când Lumina Vie veni din cer de sus.

Si de nu-ti era vederea obosita,

Puteai vedea splendoarea lui Isus.



Si-a privit Lumina spre ochii nevazatori,

Sa-i unga din pamânt cu tina.

Si sub priverea celor rai, neîncrezatori,

Au putut sa vada, a Soarelui lumina.



De vrei sa nu ajungi si tu vreodata orb,

Lasa Lumina sa-ti cuprinda viata.

Ea inunda inima celor însetati si-o sorb,

Si poate s-o-ncalzeasca si de-ar fi ca ghiata.