Poezie Sot-Sotie

Omule, asculta bine!

Caci sotia credincioasa,

Ti-e supusa doar în DOMNUL,

nu-ntr-o viata pacatoasa!



Ea nu poate sa te-asculte

când ai vrea ca s-o târasti,

Unde este lume multa –

strânsa-n pofte pamântesti.



Ea desigur nu-ndrazneste

ca sa-ti faca tie rau,

Când tu stai smerit în Domnul

rastignindu-ti eul tau.



Doar atunci când cei doi soti

sunt uniti sa fie una,

Nu în fire ci în Duhul

pot ajunge-ntotdeauna,



Sa-si ajute el sotia,

iar si ea supusa-i fie,

Si asa slujind pe Domnul

cu dorinti spre vesnicie.



Iar acum femeie sfânta

Care tinzi spre vesnicie,

De nu vrei sa fii pierduta

Cum e cea nemântuita,



Srânge-n jurul tau podoabe,

Nu ca cele ce sunt roabe,

Prinse-n pofte de tot felul

Neurmând Scripturii telul,



Prinse-n vicii – clevetire

Ce despart de mântuire

Prinse-n pofte si pacate,

Care duc la iad si moarte,



Ci podoaba ta sa fie

Pentru cer si vesnicie

Si asa s-astepti pe Mire,

Fiind gata de rapire.



Tu s-asculti pe sotul tau

Cum si el pe Capul sau,

Il asculta si-l iubeste

Cum Scriptura porunceste.