Poezie Semanatorul

(Luc.8.4-15)



Când s-a strâns o gloata mare

sa-L asculte tot poporul,

El le-a spus o pilda-n care

îi slujea Semanatorul.



Acesta, a venit în lume

ca sa dea prin sol samânta,

Iar apoi cum poate anume

sa obtina biruinta.



Insa-acea samânta buna

mult prilej le-a oferit,

Sa le spuna cum se-aduna

Din pamântul – diferit.



Dar samânta roditoare

ce-a fost lumii daruita,

N-a prea fost folositoare

fiind tarina-mpartita.



Cea cazuta lânga drum

ca sa poata sa rasara,

Nu se poate caci acum

e la pasari – necesara.



Cea cazuta doar pe stânca

nu putuse ca sa creasca,

Caci asa nu poate, înca

pe o stânca sa rodeasca.



Cea cazuta printre spini,

n-a putut prea mult sa tina,

Prin artari si maracini,

s-a ivit în ea, neghina.



Dar, pe lânga toate-acestea

este sol ce-i bun de rod,

Ca sa-mparta-n lume vestea

sa trezeasca mult norod.



Sa le spuna de-o Samânta

ce-a venit la noi din cer,

Ca sa creasca în credinta

toti acei trec si pier.