Poezie Trezire la Realitate

Trezire la Realitate



Doamne, noi care ne închipuim că suntem fericiţi pe pământ,

Nu ne dăm seama că totul e deşertăciune şi goană după vânt!

Trăim o viaţă, o singură viaţă, în care observăm multă durere,

Şi azi, şi ziua de mâine, fiecare, ne aduce o perfidă încredere .



Pribegim şi nu avem timp! Nu ne pasă de noi şi de cei din jur!

Nu dăm sfaturi şi nu primim, luând învăţăturile de bun augur!

Ne comportăm reci şi indiferenţi, şi ne prefacem în fel şi chip

Şi procedănd astfel, ne construium casa, pe o temelie de nisip .



Doamne, ajută-ne să prvim în sufletul nostru plin de-ntuneric,

Să punem acolo comoara găsită, să lumineze orizontul feeric,

Să putem constata şi discerne, că în lumea cea plina de păcat

Nu există iubire, ci ură; o ură, ce creşte-n intensitate ne-ncetat!



Ura? Să căutăm s-o stopăm, punându-i în cale bariera iubirii,

Să plantăm în sufletul golit, florile frumoase ale desăvârşirii,

S-o înlocuim cu roadele Duhului Sfânt, bucuria şi blândeţea,

Cu-ndelunga răbdare, bunătatea şi pacea, cultivând tandreţea!



Doamne, ajută-ne să fim lumini, ca făclii izvorâte din focuri,

Să Te slăvim, să-Ţi dăm glorie în cânt şi faptă în orice locuri,

Să Te mărturisim în iubire, şi să vestim Numele Tău cel sfânt

Prin Evanghelia cea veşnică, oriunde vom merge pe pământ!



Să recunoaştem, că fericirea închipuită, a fost numai o iluzie,

Iluzie vagă, pentru noi toţi, cei ce ne-am eliberat de confuzie;

Ea nu era decât un standard fals, al unei stări născute în păcat,

Din care Doamne, prin harul sfânt, la altă stare ne-ai chemat!



Ligia Andreea Dinu



06 Noiembrie, 2006 .