Poezie Pescari destui

Pescari destui în lume-au fost,

Sa prinda peste fara rost.

Si chiar de-au stat pe ape treji,

N-au prins nimica printre mreji.



Pescari de-acestia sunt gramada,

Ce nu au pus la peste nada.

Ei stau întinsi dormind comod,

Sa-atraga peste spre navod.



Pescari din astia – rau mai strica,

Când merg spre apa doar de frica.

Nu par a fi de Duhul unsi,

Caci stau de teama toti ascunsi.



Pescarii pusi de Duhul Sfânt,

Stau si-asculta de Cuvânt.

Si chiar de este-o apa-adânca,

Ei toti cu mreaja lor arunca.



Le strânge Domnu-n nada peste,

Când duc prin lume-o buna veste.

Li-e drag menirea de pescar,

Ce-aduna peste mult prin har.