Poezie Pe un drum de munte

Pe un drum de munte - pietros si serpuit -

Un batrân crestin mergea prin codrul linistit.

Si asa zorind pe drumul povârnit, muntos,

aude pasi agale pe-o poteca-n jos.

Era un om pribeag cu o grea povara-n spate,

ce trudea pentru desaga sa o duca mai departe!

Când se-apropie de dânsul si îl vede istovit,

observa cicatrici-n palme cum fusese rastignit!

A ramas uimit crestinul - nu-i venea de loc sa creda -

nu putea usor s-admita, ca pe Domnul el sa-l vada!

Cum sa duca Salvatorul un bagaj atât de greu,

fara-al pune-ntr-o masina, sa-L urmeze pe traseu?

Cum sa duca El povara cum a dus-o si "atunci",

printre pietre mari abrupte si s-o catere pe stânci?

Nu se poate El sa vina dintre sori asa la noi,

ca si cum ar vrea sa-ntorca orologiul înapoi!

Si de-a fost asa sa vina peste ani între milenii,

Iar acum putem admite, ca din cer avem vedenii.



*



"Doamne, as vrea desaga sa mi-o dai si eu s-o duc,

si asa prin serpentine "pentru Tine" eu s-o urc!

O privesc Isuse drag ca e grea si-asa o urci,

caci de mii de ani încoace omenirii Tu i-o duci.

N-ai putea ca pe planeta s-o împarti la fiecare,

sa nu duci povoara lumii care e atât de mare?

N-au decât sa-si duca crucea daca sunt atât de rai,

nu sa suferi înca-odata plin de rani si vânatai!

Daca omul necredintei se desfata-n nepasare,

este bine sa-l ajuti plin de mila si-ndurare?"



" Dragul Meu, desaga aceasta nu-i aceea ce o vezi,

ca si cum de vina-s altii iar pe tine sfânt te crezi!

Ea e tolba ta cea plina ce o duci mereu în spate,

si nu vrei s-o lasi la cruce, dar o duci asa departe!

Ea contine-ngrijorari pofte, simtaminte seci,

deci asa pe Poarta strâmta, n-ai putea cu ea sa treci!

A-Mi sluji cu vrednicie nu-i atunci când dai binete,

robilor ce-Mi duc ocara si-Mi slujesc din tinerete!

Ci atunci când simti povoara crucii ce o ai în spate

si Ma rogi sa-ti dau putere sa-nvingi marea de pacate!

Multi din voi au dat uitarii sa Ma strige-n ajutor,

fiindca le mai sunt pe buze pentru ei un bun Pastor.

Prin credinta nu-i nici vorba multora sa mai asculte,

si asa în apa marii "muntele" din ei sa-l mute.

Cât priveste crucea Mea s-o iubeasca, sa-i atraga?

Asta e o grea povoara s-o mai duca tot întreaga!

Când mai vine încercarea ce prin ea necaz le-aduce,

multi se leapada de Mine ori mai rup putin din cruce."



*



Si-a ramas uimit crestinul singur ce mergea pe cale,

doar ecoul Vocii sfinte parca se-auzea în vale:

"Dragul Meu, desaga aceasta nu-i aceea ce o vezi,

ca si cum de vina-s altii iar pe tine sfânt te crezi!"



...Ma smeresc Isuse Doamne si le las la cruce toate:

Nu doresc ca Tu sa-mi duci si desaga mea în spate!

N-am stiut ca-s decazut si mai port atâta vina,

dar prin bunul Tau renume si prin har mi-ai dat lumina.

As dori sa-mi dai credinta si un duh de rugaciune,

sa-mplinesc a Ta vointa si sa faci Tu o minune,

ca si cei iubiti din casa, cât si cei din Adunare,

sa se-ntorca toti la Tine cu batrân, cu mic, cu mare.

Am fi plini de veselie si le-am birui pe toate,

fara a mai duce greul si desaga grea în spate.