Poezie O viata pe pamant

O viata pe pamâmt traim si noi odata

Si ea cât ai clipi se duce iute-îndata.

Daca, acest lucru miliarde îngrozeste,

Nu la fel se-ntâmpla cu cel ce-n har traieste.



O viata pe pamânt si asta numai una,

Parca te-nfioara si te-nspaimânta-ntruna!

Sa traiesti o viata si asta atât de scurta?

De gândesti la sta - de spaima esti zdrobita.



In anii scurti ai vietii lumii trecatoare,

Nu suntem decât ca frunze cazatoare.

Ajungem ca un abur condensat în ceata,

De nu venim la Domnul, la Legea Sa de viata.



Stiind acum ca trec prin viata doar odata,

Nu-mi pot lasa fiinta prin lume devorata!

Si fiindca-n lume n-am cum sa ma întorc,

Nu admit lumina - ascunsa sub obroc.



Dar lumea trecatoare e la sfârsit de vreme:

E-mpinsa si-apasata în haos si extreme!

Fiindca nu se lasa de Domnul cercetata,

Se pierde în neant - prin hauri încurcata.



Insa printre gloate sunt multi pe "unic sens",

Caci printre trecatori ei merg mereu invers!

Au facut odata "o stânga înapoi"

Si merg în Tara Sfânta pe vremuri tot mai noi.