Poezie O casa fericita

O casa fericita e casa aceea care,

Cu toti cu mici cu mari, se duc la Adunare!

Nu lasa niciodata o zi a fi pierduta,

Sa nu se duca-ndata la casa mult iubita.



Ferice de acei ce merg în casa-acesta;

Bunici cu-ai lor nepoti, cât sotul cu nevasta!

Nu vor sa stea acasa de-ar fi furtuni sau iarna,

Fiindca doar acolo împarte Domnul hrana.



Se pregatesc frumos sa meagra-n casa sfânta,

Stiind c-acolo-i harul si-o Cina care-ncânta!

Le place mult sa fie în casa cu Isus,

Fiindca-n vesnicie vor fi cu El si sus.



Nu vor sa admita ca-acolo-s numai ei,

Stiind ca Domnul vine si unde-s doi sau trei!

Ei oricum doresc sa fie o casa mare

Si-asa prin Domnul Vietii o mare sarbatoare.



Nu vor sa piarda ziua si timpul în zadar ,

Tinând la ziua scurta ca la un mare dar!

Ei iubesc Cuvântul – cel scris în Sfânta Carte,

Si vor sa ia din hrana ce-aceasta o împarte.



Nu le este greu sa mearga toti gramada,

Caci pe Domnul slavei ei vor cu toti sa-L vada!

Doresc ca-n orice vreme sa stea în casa aceasta;

Bunicii cu nepotii si sotul cu nevasta.