Poezie Când totul în jur miroase a trădare

Când totul în jur miroase-a trădare,

Şi rufele sunt din nou tot mai murdare,

Când viaţa-i lipsită de orişice culoare…

Şi aur gaseşti doar,doar peste hotare,

Doar binele şi răul în veci ei se opun

Cu totul că vreau un gând ca să mi-adun,

Deageaba îl am că nu pot ca să sa-l spun

Că nimeni în jur nu simte un parfum

A tainicei vorbe ce pare nişte scrum.



Mă zbat azi în mine mai mult ca şi ieri.

Că vad că-s supus la dureri şi plăceri

Că firea e multă şi vrea disperată,

Să prindă o clipă din amar-am-i viaţă.

Sunt disperat dar sunt fericit

Să vad încă-n viaţă, că nu sa sfârşit

O clipă,sau poate un haos etern

Mă bucur puţin; sau poate disper.



Nevolnica-mi stare ce azi mă îmbie

Mereu şi mereu să pot doar a scrie

Că azi este totul întors pe hârtie

Istoria trecută din ani mulţi,o mie.

Că totu-i miciună şi neadevăr

Doar unul e singur!Eu nu am să pier

Ci lumea odată cu tot ce-i pe ea

Va trece cu totul şi totul va sta.



Doar starea-mi de astăzi ce este ciudată

Mă duce cu gândul la clipa furată

Că poate voi face odată şi-odată

Din drumul distrus,din piatră pe piatră,

Sufletul meu şi inima mea

Să nu uite nimc din cea fost,cândva,

Că a fost o zi în care tânjind

M-am întâlnit cu Christos!



O lume,o viaţă,o zi, o speranţă

O mare de lucruri,nu dau siguranţă

La timpul pierdut cu neruşinare

Ştiind că vine, o zi doar în care,

Mă voi întalni cu al meu Creator

Şi ce pot să spun?....Că-s un om bun?...

Doar unul e bun,şi -e-n ceruri acum

Îmi plec a mea frunte,şi n-am ce să spun….

A fost o zi mare,în care-a mea stare

A primit total o altă-n faţişare!

Un om deosebit,un adevar sublim,

În lumea asta rea,prin soare şi prin chin

Băut-ntreg paharul de ură şi venin!

Prin harul său stau astăzi şi pot ca să imi scriu

A mele doruri multe,păcate,da-i târziu…

Că tot ce simt în suflet,e-o taină trecătoare

Ce tot să mai inşir…mă duc la sărbătoare!



Duminica e-o zi in săptămâna asta

Când iarăşi cu Isus vin ca să iau masa

Să stăm iar amândoi,să-i spun durerea-ntreagă,

Ce oamenii din lume nu pot să înţeleagă!

Întreaga mea viaţă ce-a stors o săptămână

Plângând mi-o leapăd toată,că n-a avut lumină

Şi alţii să-mă vadă,să-şi mântuiască viaţa

Ooo..grea-I povara asta,dar vine dimineaţa….



Acum mă rog…. cu sufletul pustiu

Că tot ce ştii Isuse aceea şi eu ştiu..

Îmi ştiu trăirea toată,îmi ştiu purtarea rea

O iartă-mă tu Tată,să fac doar voia ta…!

Oriunde m-aş afla să cred că Tu eşti viu.

Şi ochiul Tău ma vede:mă vede ce nu ştiu..

O Doamne, grea e lupta din mine, şi păcat

Te rog Isus un lucru:În veci sa nu m-ai cad!!!