Poezie Nasterea Domnului

1. Sperantele evreilor (Ioa.6.14-15)



Spuneau demult profetii despre un Print ceresc,

Ce-avea sa vina-n lume pe plaiul evreiesc,

Sa-mparta-a Sa iubire - sa cladeasc-o noua tara-

Si pace prin Iudeea s-apara-ntâia oara!

S-aduca El sperante în lumea subjugata,

Sa-mparta El mesajul ca e în cer un Tata.

Si multi peste milenii plecau tot asteptând,

Crezând ca noul Rege soseste în curând.



Si-astepta poporul sub cizma grea romana,

Satul de robia – imperiala inumana,

Sa vina Salvatorul de veacuri prevestit,

Sa-nfloreasca Israel de dusmani pustiit.

Pe scaun de domnie ce David l-a lasat,

Troneze El de-apururi Maretul Imparat.

Robia egipteana i-a strivit atâtia ani,

De vine-acum Mesia îi scapa de romani.

Sa vada cei din jur împlinit si visul lor,

Cum au acum iudeii un Mare Domnitor.



2.Vestea nasterii lui Mesia(Luc.1.26-33)



Dar iat-un zvon deodata facu ecou prin tara:

Venise în Betleem un înger la o tânara fecioara.

El sa-i spuna ca-n curând ea va naste primul Fiu,

Conceput de Duhul de la Cel ce este viu.

Lui sa-I puna Nume sfânt cum Il stim– Emanuel,

Ce-nsemna ca-ntotdeauna fi-va Dumnezeu cu El.

Prin aceasta sfânta fata – cum era atunci Maria –

Sa apara-n lume zorii, ea sa-L nasca pe Mesia.

Si mari atunci pe Domnul laudând a Sa iubire,

Promitând ca-ntotdeauna va fi gata de slujire.

El gasi o cale buna în a fi cu noi partas,

Sa-Si dezbrace-n ceruri slava, sa devina...Copilas.

Si venise-n lumea nostra nu ca fiu de împarat,

Ci asa ca Prunc smerit, ce avea...un pret de dat.



3. Uimirea feceoarei(Luc.1.34-35)



Si se scurse timpu-n graba linistit si fara seama,

Ea slujind asa pe Domnul cu credinta si cu teama.

Si desi avea credinta, se-ntreba oricum mirata:

" Cum se poate Doamne oare? înca sunt...nemaritata!

Spui ca Duhul ma umbreste cu puterea Ta de sus,

Si asa voi naste-un Fiu, cum nu-I altul ca Isus?

Eu asa sa fiu privita mai frumos între femei,

Este-acesta loc de cinste, poate fi un bun temei?

Si de-s tare tulburata cum nu pot sa mai pricep,

Viata aceasta fara Tine eu nu pot ca s-o concep!

Te maresc acum o Doamne chiar în starea mea smerita,

Si de-ar zice-o lume-ntreaga, ca sunt demna, fericita.

Nu se merita Stapâne sa ne dai a Ta-ndurare,

Cum privesti mereu la oameni si cu drag catre popoare!

Tu trimiti acum în lume pe Odrasla Ta iubita,

Chiar de-ntreaga omenire nu-i nici demna, pregatita.



4.Nastera Domnului (Luc.2.1-7)



Iosif si-a luat iubita ce-i era de-acum sotie,

Pentru-a merge-n Betleem ca acolo sa se-nscrie.

Sa-mplineasc-acea porunca de la Cezar ce s-a dat,

Cum facea o lume-ntreaga ce mergea...la numarat!

Dar iata ca acolo vremea ei atunci sosise;

Ea sa-L nasca pe Mesia cum demult i se vestise.

Si asa nascu Copilul ce-L numeau Emanuel,

Insa-n casa de primire, nu era loc...pentru El.

Si de n-a fost loc mai bun ca acolo sa se nasca,

Intr-o casa mai de seama chiar de nu împarateasca,

Si-a-nfasat atunci Copilul si L-a pus în iesle jos,

Intr-un staul cu-animale, nu pe pat curat, luxos!



Si veni din cer Cuvântul întrupat ajuns la noi,

Sa aduca-n lume Harul ce ne scoate din noroi.

El sa vina si sa creasca nu în case-mparatesti,

Ci în inimi primitoare de fiinte omenesti.

Dar de doua mii de ani El încearca sa se nasca,

Desi-n multe inimi pline, Pruncul nu-I lasat sa creasca!

Caci acolo unde-s inimi pline cu bagaje seci,

Nu va creste nici acuma, niciodata Pruncu-n veci!

Cei ce vrem ca El sa creasca iar apoi ne fie Domn,

Sa-I cream conditii bune si în inimi bun îndemn.

Doar asa Copilul creste într-o inima golita,

Si atunci Isus domneste ajutând a fi-mplinita.

Cine crede ca oricum Domnul fi-va tot cu el,

E fiinta înselata, fara scop si fara tel.

Domnul n-a venit în lume, sa ne dea serbari în plus,

Ci cu toata fermitatea sa-L urmam cum El ne-a spus.

Nici nu ne trimise Tatal, Fiul Sau sa-avem de toate,

Mese pline cu mâcare si produse-nbelsugate!

Ci El vrea ca fiecare sa-L primeasca-n viata sa,

Si asa îl va conduce, singur nu-l va mai lasa.

Nu prin datini obiceiuri noi putem ca sa-L slujim,

Ci primindu-L cu credinta si mereu smeriti sa-I fim.