Poezie Mileniul trei

Din trecutul infinit sta pe tron un Mare Nume,

Si Acesta-I Dumnezeu cu atâtia soli în lume!

De Renume printre astri ce-I puternic laudat,

N-ar putea sa fie altul decât Vesnicu'Mparat.

Cel ce vine din vecie si se duce-n vesnicie,

Universul stapâneste îl cutreiera si-l stie!

Pe Vestitul Imparat nimeni n-ar putea ajunge,

Iar din râvna pentru bine, El tot raul va înfrânge.

El e vrednic sa primeasca toata slava si marirea,

Fiindca le-a creat pe toate; tine-n palme omenirea!

Este-nconjurat de îngeri, heruvimi si serafimi,

Dumnezeu sta-n stralucire peste lauri, peste culmi.

Iar când stele sclipitoare izbucnesc în bucurie,

Ori când fiii Sai alesi striga-n cânt de veselie,

Domnul Isi primeste slava ce e vesnic meritata

Fiind singur în masura sa primeasca cinstea toata.



Din vecie în vecie nu-i ca El alt Dumnezeu,

Care le-ngenunche toate de la demon pân-la zeu!

El Stapânul tuturora peste heruvimi si îngeri,

Ar putea la razvratiti sa produca mari înfrângeri!

Din-nainte de-a fi lumea ce-a venit prin El la Viata,

Miliarde L-au slujit si-I privesc slavita Fata.

Dar, între ei a fost un înger ce umbla semet prin cer,

Ce-ngrozeste-o lume întreaga el temutul Lucifer!

Ins'Acela Prea Inalt ce nu da la rai...crezare,

I-a taiat atunci puterea sa-l trimita la pierzare!

Ca sa-si piarda stralucirea dintre stele, dintre sori,

Sa-l înghita iadul vesnic unde-s viermi îngrozitori!

Fiindca s-a-naltat pe sine pâna sus la Dumnezeu

Si sa-I fie deopotriva el credea ca nu-i...prea greu!

De trufie fiind plin si cu inima-ngâmfata,

Nu crezuse-ntr-o zdrobire de la Dumnezeu vreodata!

Ori sa-l lase ca s-ajunga dintr-un înger glorios,

O fiinta decazuta plin de hula, ticalos.



El e fiara cea vicleana ce s-a travestit în sarpe,

Când pe Domnul în Eden omul Il urma-ndeaproape.

El e cel care-a mintit în Eden prima pereche

Si sa-l faca sa traiasca tot de-atunci în firea veche!

El e cel care instiga la razboaie si la ura,

Chiar si daca Domnul cere sa iubim fara masura!

Nu-i în Universu'acesta cum e el mai de temut,

Si sa poarte-asa un nume ca sinistrul Belzebut!

El balaur foarte mare ce înseala-ntreaga lume,

Ar dori din Cartea Vietii sa se stearga orice nume!

El e-al nostru mare dusman îndraznet si tupeist,

Caci din înger de lumina a ajuns un Anticrist!



Tot de el s-aduce vorba când se spune de Satana,

Când voia sa-ncurce pruncii sa-L primeasca cu osana.

El ar vrea sa-l ascultam când în noi instiga vrajba,

Sa cadem din Harul Vietii, straduindu-ne degeaba!

Iar când Domnul pentru noi S-a rugat si a postit,

A venit cu îndrazneala si pe El L-a ispitit!

Tot Satana e acela ce la Domnul a strigat,

Sa coboare de pe cruce, sa ne pierdem în pacat.

El e fiul faradelegii care-n Templu va intra,

Ca sa spurce jertfa sfânta si s-o poata spulbera.

El va face sa se-nchine si la fiara multa lume,

Toti acei ce-n cartea vietii nu au fost trecuti pe nume!

Iar dovada de-ngâmfare, ce o poarta-n el mereu,

O va da atunci în Templu, sa se creada ...Dumnezeu!

Insa dup-aceste rele ca si cum n-ar fi-ndeajuns,

Va calca-n picioare totul el crezându-se neînvins.



Dar prin faptul ca la Dmnul nu e bine sa te-nalt,

Va trimite-atunci un înger ca sa-l puna într-un lant!

Si balauru'ngânfat, sarpele cel vechi si mare

Care-nseal-o lume-ntreaga ca s-o duca la pierzare,

Va fi legat cu grija si-aruncat jos în Adânc

Sa nu mai fie ura de la buni' si pân-la prunc!

Si va fi tinut acolo pentru mia cea de ani,

Ca sa scape omenirea de razboaie si dusmani.

Pe pamânt va fi o pace si de ONU mult visata,

Ca sa nu mai fie lumea de rachete asa stresata.



*



Când din ceruri Imparatul pe pamânt din nou coboara,

Uragane si taifunuri toate atunci or sa dispara!

N-or sa fie boli si ciume, sinucideri, inundatii

Iar spre ura si minciuna, nu te-or mai înpinge altii!

Chiar si lupul fioros care nu-i un ierbivor,

Se va însoti cu mielul, chiar de-a fost un carnivor!

Iara regele din stepa cum e leul printre fiare,

Va trai atunci în pace printre oi, pazind mioare!

Iar din sabii se vor face seceri, coase cât si pluguri,

Dar nici bombe n-or sa fie sa mai arda multi în ruguri!

Seisme, nu vor fi ca pamântul sa-l mai miste!

Nici ogive nucleare sa murim ca niste...muste.

Israelul va îmbraca o mantie-n sarbatoare,

Când popoare pentru Domnul vor ajunge la închinare.

Fiindc-acel care-a umbrit lumea în dureri si jale,

Va fi-nchis si ferecat, în pofida "vrerii" sale.



"Inainte sa Ma cheme" - spune Domnul iertator,

"Voi privi atunci în graba spre iubitul Meu popor"!

Caci viata în Mileniu se va-ntinde zile multe,

Când le iarta Tatal toate si de El or vrea s-asculte.

Nu vor creste vite multe pe straini sa-mbogateasca,

Si nici case nu vor face ca de hoti sa le pazeasca!

Tot ce ei atunci vor face pe pamânt or stapâni,

Si în cele zece veacuri ce-au zidit vor mosteni.



*



Apoi, niste "lojii" de domnie se vor instala îndata,

Sa se-ajeze atunci în ele cei ce-or tine judecata!

Si în fata celui juriu ce în ceruri va fi pus,

Vor veni cu toti aceia ce-au fost martori, lui Isus!

Fiindca n-au slujit la fiara, la proorocul minciunos,

Vor iesi din nou la viata si vor fi ai lui Cristos.

Fericiti sunt toti acei care-au prins prima-nviere,

Ca în mia cea de ani ei sa n-aiba vreo durere.

Fericiti vor fi martirii care n-or avea pecetea,

Caci în ceruri pe vecie, nu-i va prinde foamea, setea.

Nu va fi uitat nici unul care-a plâns si a rabdat,

Când în drum spre Canaan ei pe Domnu-au laudat.

De aceea sa fii gata caci curând El va veni,

Cu fiinta ta întreaga catre cer tu poti râvni!

Si asa noi catre glorii s-alergam acum cu totii,

In secret veni-va Domnul cum în noapte umbla, hotii.