Poezie Femeia credincioasa

Femeia sfânta si de Domnul ei ascultatoare,

Nu se-mbraca orsicum, nu se-mbraca la-ntâmplare!

Ea gândeste ca e bine si de Domnul ei aleasa,

Si când haina-i dovedeste ca-i femeie credincioasa.



Ea se uita-ntâi de toate în Oglinda sufleteasca;

Sa aleaga-mbracamintea-n care Domnul s-o primeasca.

Nu o mai atrage lumea cu orgoliul ei firesc,

Vrea sa placa numai Celui ce-i da tel dumnezeiesc.



Femeia sfânta si evlavioasa cu rusine ea se-mbraca,

Sotului ei doreste si Domnului Isus sa-I placa.

Ea nu-mbraca niciodata haine mici provocatoare,

Caci voieste ca nici altii, sa nu mearga la pierzare.



Femeia pocaita, care-asteapta mult pe Mire,

Nu se lasa-nduplecata sa se-mbrace pentru fire!

Ci mereu sta-n rugaciune, catre Dumnezeu ea striga,

Pentru-a merge drept pe cale si ispita s-o invinga.



Fmeia credincioasa ea se-mbraca-n fapte bune,

Sa le fie o lumina , bietelor femei din lume.

Haine scumpe si luxoase; strâmte si ispititoare,

Ii slabesc mereu credinta, o pot duce la pierzare.



Femeia evlavioasa si de Domnul tematoare,

Ascunde-n inima ei podoaba curatiei ce nu moare.

Transmite aceasta sfintenie în juru-i ca mireasma vie,

Il mareste asa pe Domnul si doreste-a Luis a fie.

Amin.