Poezie Fecioarele intelepte

Mat.25.1-13)



Cetatea cea de Sus are-n lume-asemanare,

Când ai vrea s-o raportezi si la cele cinci fecioare!

Care-au fost si iscusite în credinta-mpodobite,

Cu ulei destul în candeli dovedind ca-s chibzuite.

Au tinut ca la plecare într-un cuget cu temei,

Sa nu plece fara candeli, ori lipsite de ulei.

Si-au pastrat încredintarea ca o candela golita,

Poate-a le lasa „atuncea" cu dorinta ne-mplinita!

Caci prin vasul de ulei pot avea în jur lumina,

Ca atunci când suna goarna sa le prinda fara vina.

Au dorit cu râvna multa în deplina daruire,

Sa le fie viata sfânta pregatita pentru Mire.



Insa-acolo printre ele mai erau si cinci fecioare,

Care nu erau atente – de erau asa usoare!

In candele, nu aveau ulei ca si cum n-ar trebui,

Ori asa fara lumina li se poate-atribui,

Ca-s feceoare ne-ntelepte ce nu au ulei în vase

Iar când Domnul o sa vina se vor plânge ca-s ramase.

Au trait în nepasare neducând o viata sfânta,

Fiindc-aveau încredintarea ca uleiul se-mprumuta!

A umbla dupa ulei tot credeau ca n-are rost,

Sa-l obtina ca acelea ce-l primesc prin ruga, post.

N-au luat-o-n serios sa se tina pregatite,

Fara-a se putea în noapte sa se tina neadormite.



Dar curând în bezna noptii se va spune o strigare:

„Iata Mirele vine! Nu sariti în graba mare?

E Prea Iubitul nostru – n-are cum sa vina altul –

Ficele Sionului, iesiti si urmati-va ’Mparatul!"

El Acela care apare n-o sa lase de rusine,

Unde candela e plina din uleiul de masline.

Va lua de-aci pe unul pe alti doi dintr-o cetate,

Care L-au slujit pe Mire cum e scris în Sfânta Carte.

Au vegheat cu multa grija sa le fie viata sfânta,

N-au admis porniri desarte sa-i retina de la nunta.

Si-au impus sa dea lumina prin purtare si vorbire,

Iar de-acum se duc în ceruri sa primeasca raspatire.



Ins-Ael ce sta în candeli este Duhul Sfânt din noi,

Ce ne-arata cum sa mergem pâna-n ziua de Apoi!

Innoieste-a noastra viata s-o traim curata, vie

Iar pe omul ce-L primeste Il învata cum sa fie

Si mai tare în putere sa-L astepte mult pe Mire,

Fiindca El de-acuma vine cu eterna rasplatire.

Sa veghem cu vrednicie far-a fi cuprinsi de teama,

Caci de-acuma vine Domnul la alesii care-L cheama.

Sa veghem mereu pe cale iar cu candela aprinsa,

Sa privim spre zari albastre cu credinta neînvinsa.

Amin