Poezie E iarna

E iarna. E iarasi iarna, caci vara a trecut,

Urmând de-acum prin geruri s-avem de petrecut!

Caci n-ai venit Isuse cum noi Te-am asteptat,

Asa cum cata cerbul la ape însetat.



E iarna, iar clima e aspra si geroasa,

Când vezi asa o lume spre pacat, întoarsa!

Iar în noi loveste Crivatu-n obraz,

Dorind sa ne provoce, durere si necaz.



E miez de iarna, iar timpul tot mai rece,

Când vezi atâta lume ca-n pacat se-ntrece!

Iar noi avem caldura mai slaba si putina,

Fiind multa lipsa de dragoste divina.



E iarna! E iarna cea din urma...

Sa nu privim la gerul ce taie vieti si curma!

Caci Soarele apare ca tara sa-ncalzeasca,

Iar Crivatul geros sa n-o mai viscoleasca.



Vino! Vino si asteapta iubita surioara,

Caci nu-i asa departe un vânt de primavara!

El vine în curând sa-mparta-a Sa caldura,

Sa nu mai fie friguri si-atâta uscatura.



Vino surioaro, vino cât mai iute,

Caci vine Cel ce-aduce o dragoste fierbinte!

Vine în curând prin nouri El apare,

Sa-ncalzesca inimi, arzând cu-nflacarare.



Nu privi la frigul ce bântuie Planeta,

Sa-L privesti cum vine, nu-ti trebuie luneta.

Pasi Sai se-aud sub neaua cea geroasa,

Tu s-astepti pe Domnul cu viata ta frumoasa.



El aduce-n lume un vânt de miaza-zi,

Când pe multi la viata din morti îi va trezi.

Nu ramâne nimeni pe Astrul cel geros,

Dac-au fost sa creada în jerfa lui Cristos.





Vino! Vino sora, frate,

Sa primesti caldura ce Domnul o împarte!

A ramas putin din iarna cea geroasa...

Vino-acum la cruce, sa fii... sa fii, si mai frumoasa.

Amin.