Poezie Domnul prin Samaria

(Ioan 4.1-42)



Prin Samaria de demult- prin cetatea ei Sihar,

A trecut un Bun Iudeu ce era si plin de har.

Era, pe drum de tara ce-L ducea spre Galileia,

Când tinuse El sa iasa din tinutul din Iudeia.

Obosit si însetat, îi paruse la-ndemâna,

Sa Se aseze si sa stea, mai aproape de-o fântâna.

Si cum statea pe gânduri - însetat si obosit,

Iata-apare o femeie de pe drumul povârnit.

Si când scoate apa-n vadra ca sa plece catre sat,

El îi cere ca sa bea caci era asa, însetat.

Ea, privi atunci la Dânsul - cum ramase si mirata -

Ca sa stie de Strain, daca-L mai vazu vreodata.

- Un Iudeu, sa bea, din vasul meu cu apa?

O femeie cum sunt eu, n-ar putea nici sa conceapa!

Daca-I fi samaritean, da as zice ca nu-i rau,

Dar pe noi ne tin deoparte - toti acei de neamul Tau.



- Femeie, daca-ai sti... Cine este Cel ce-ti cere...

Ai pleca îndata vadra, nu de frica, ci placere.

Cel ce-ti sta acum în fata ca sa-ti ceara apa tie,

Ar putea sa-ti dea odata din cereasca Apa Vie!

O fântâna ca aceasta poate-oricând sa fie seaca,

Pe când Apa ce-o dai Eu, niciodata n-o sa treaca.

Cine bea din apa-aceasta, mult de sete n-o sa-i tie,

Dar din Apa ce-o dau Eu îi va tine-n vesnicie.



Apa Mea cereasca, Vie - este Sfânta si curata -

Ce nu poate fi tinuta într-o vadra nespalata.

Ea doar poate fi pastrata într-un vas neîntinat,

Si îl face atunci sa fie cât mai bine luminat.

Ea primeste ca sa intre într-o inima curata,

Care duce-o viata sfânta de pacate separata!

Ea nu poate ca sa intre într-o inima murdara,

Pâna poate s-o ajute sa se nasca-a doua oara.

Aceasta, Apa Vie, ce va fi sa curga-n lume,

Va-ntari pe multi cazuti, sa le dea un bun renume.



- Din fântâna-asa adânca poti sa iei Tu pe îndelete,

Si din ea sa beau odata fara sa-mi mai fie sete?

Dar de esti atât de Mare cum se pare ca socot,

Da-mi Te rog aceasta apa, sa nu vin aici sa scot.

Vreau sa am întotdeauna din aceasta Apa Vie,

Iar de-ai trece însetat Iti voi da atunci si Tie.



- Tu, esti (numai) o femeie, dar încearca sa-ntelegi,

Ca demult pentru-nchinare vi s-au dat atâtea legi.

Ele sunt înlocuite de o Lege-noitoare,

Care cere-acum în Duhul sa se-nchine fiecare.



Ea va cheama sa priviti sus la Tatal spre vazduh

Si asa sa va-nchinati, nu pe munte, ci în Duh.

El priveste cu placere la un slujitor curat,

Ce I Se închina Lui doar în Duh adevarat.

- Stiu, dar va veni Mesia, cum îi spune lui Cristos,

Si atunci o sa ne-nvete, multe bune si frumos!

Ni se spune despre El cum ca vine la iudei,

Pentru, a schimba si Legea din strabuni si farisei.

- Da - i-a zis atunci Strainul - ca sa-ti fie de folos,

Tu sa stii ca Cel din fata nu e altul, ci Cristos!

Si-a ramas asa-ncurcata cum patise si Maria,

Caci în fata ei nu-i altul decât Cel trimis, Mesia.



Iata, Cine este Acela care-mparte Apa Vie

Si mai spune prin cetate despre-a Sa Imparatie!

Iata, Cine este Acesta care-mparte Apa Sfânta,

Pentru toti acei ce-L cred, Il iubesc si Il asculta!

Iata, Cine este Omul care apa îmi cerea,

Când prin arsita si soare El de sete suferea!

El e-Acel venit din slava ca sa-mparta Apa Vie

Si s-avem din ea Izvorul, care duce-n vesnicie.

- Doamne,

Vreau sa am întotdeauna din aceasta Apa Vie,

Ca atunci când Ti-o fi sete, eu sa-Ti dau...cu drag si Tie.