Poezie Colectionerul

Un iubitor de arta - cu tablouri de valoare -

S-a gândit de-odata omul sa le puna de vânzare.

Printre multele picturi ce dorea el sa le vânda,

Il avea picat pe fiul cu o fire tare blânda.



Si-au venit multi bogatani sa aleaga ei din toate,

Insa despre cel cu fiul, parca toti dadeau din coate!

Stapânul a tinut mortis, ca nu face niciun rau,

Daca tine-ntâi sa-l vânda, pe acel cu fiul sau.



Dar ajunse printre ei un modest de precupet,

Ca sa-l ia atunci pe fiul ce-l vedea de mare pret.

Au sarit atunci bogatii sa ridice preturi sus,

Far-a da vreo importanta fiului pe pânza pus.



Pe pictura cea cu fiul, era sub sigiliu-un plic:

„Cine ia întâi pe fiul pentru el nu da nimic!"

Dar mai mare-a fost uimirea, când bogatu-a glasuit:

„Cel ce ia acum pe fiul totul are, gratuit"



Licitatia vânzarii a fost iute-adjudecata:

-Daca-l ai acum pe Fiul, nu mai mergi la judecata!

Prin credinta de-L primesti tot ce are e al tau,

Din iubire Tatal nostru ne-a trimis pe Fiul Sau.



Nu-i nevoie ca bogatii sa oferi la sume mari,

Din moment ce-accepti pe Fiul tintuit între tâlhari!

Ti se cere doar sa crezi tot ce scrie-n Sfânta Carte,

Si sa-L iei acum pe Fiul, fara sa mai dai din...coate.

Amin.