Poezie Cele doua firi

Firea noua cu cea veche,

Stau în noi, dar nu-s pereche!

Una e iubita-n toate,

Alta-i vrednica de moarte.

Una e din cer hranita

Iar cealalta-i rau hulita.

Una e placuta, vie,

Iar cealalta prinsa-n cuie!



Când cea noua sta si-asculta,

Firea veche o-ntarâta!

Firea noua sta-n lumina,

Iar cea veche baga vina!

Daca noua sta în ruga,

Ea cea veche vrea sa fuga

Si cu vorba ei cea dulce

Vrea sa sara de pe cruce!



Când cea noua are viata

Ea îi sta opusa-n fata.

Firea noua e bogata,

Când cea veche sta-ngropata.

Ea în imnuri Il slaveste

Pe Acel ce o-ndrageste.

Si asa ne da în toate,

Viata noua pân-la moarte!



Si când firea noua spune

Ca Isus deacuma vine,

Omul vechi din noi sopteste

Ca Cristos nu mai soseste!

Dar de-l tinem rastignit

Sus pe cruce tintuit,

Nu vor fi în noi tot doua

Ci doar una vie, noua.

Amin.