Poezie Iubit Salvator

Iubit Salvator



Pe strada speranței pășesc îngândurat.

E frig, bate vântul, și e înnorat.

Săgețile din fulger, lovesc inima,

Sunt îngândurat, durerea e grea.



Din drum nu mă abat, de-i vânt și a plouat.

De ninge, de-i ger, eu urc spre înalt,

Chiar de încercarea, și greul, m-a aplecat,

Ma umilesc Doamne, și urc îndurerat.



Ne-ai spus că ne va fi greu.

Dar noi Te chemăm mereu,

Trimite al Tău Mângâietor,

Să aline în piept, al nostru dor.



Speranța în inimă crește și-n dureri,

Va veni și ziua, când Tu ai să ne iei,

Sperăm Isus curând că vom pleca

Spre patria sfântă, patria Ta.



Lovesc în noi necazurile lumii,

Cu boli, lipsuri, și urâciuni.

Cu grija de mâine, oare ce va fi...?

Isuse, vino, de ce amâni!?



Puterea ne lasă și glas nu avem,

Pe acest pământ, străini suntem;

Adu Tu ziua măreață, minunată,

Când vom pleca către Casă.



Să scăpăm Isuse, de griji, de dureri,

De lacrimi, suspine, amare tristeți,

Să ne mângâi, lacrima să ne-o ștergi,

Ochii să vadă ale Tale frumuseți.



Să-Ţi cântăm Isuse, cântări din Sion,

Cântările sfinte ale sfinților;

Să bem Apa Vie, ce curge de sub tron,

Cu Tine să fim veșnic, Iubit Salvator.