Poezie Arca lui Noe

Din vremuri îndepartate trecute si apuse,

pe când omul ajunse rau si-n pacat cazuse,

lui Dumnezeu I-a parut rau ca l-a creat,

nu mai putea sa-l vada târându-se-n pacat!

Hotarârea Lui fusese irevocabil luata;

fiecarei fapturi urma ca viata sa-i fie...curmata.

Doar Noe era om drept si sfânt pe atunci,

asculta de Domnul si de-ale Sale porunci.

Pamântul era stricat plin de sâlnicie si pacate,

toate concurau în rau - omenirea mergea la moarte!

Orice faptura parasise calea ei fireasca,

pe pamânt nu se putea asa sa mai traiasca!

(Gen.6.5-7)



*



- Sfârsitul oricarei fapturi Imi este hotarâta:

Sa-ti faci Noe o arca sa-ti scapi viata sfânta!

Eu voi face sa vina pe pamânt un puhoi de ape,

ca orice faptura vie, din ele sa nu-Mi scape!



Si Noe a ascultat cum Domnul a poruncit;

pentru corbia salvarii din greu a tot muncit.

L-or fi ajutat la lucru prieteni, cunoscuti si rude,

de el or fi avut timp si pentru a mai râde.



- Ia uita-te Noe, arca îti este gata!

Dar nu vedem unde va pluti! Unde-ti este apa?

Tu nu vezi ca pe pamânt nicicând nu ploua?

Picaturile mici de apa, le-avem...asa din roua!

Spui ca ti-a spus Domnul ca viata-ti va salva,

iar pe noi ceilalti oameni, apele ne-or îneca?

Pe tine nu te credem Noe, tu vorbesti prostii,

numai prin credinta, n-ai cum sa le stii !

Caci de când suntem în lume si traim aici,

n-am auzit odata din parinti ori strabunici

ca, ar fi venit ape multe care-asa deodata,

s-acopere planeta, s-o lase înecata!

Cine te crezi Noe, si...ce tot vrei sa spui?

Calea-aceasta sfânta nu place, nimanui!

Las-aceste-nchipuiri, de vrei sa nu ne-ncurci,

pe pamânt avem de toate! E bine si aici!

Spui ca Dumnezeu e bun, nimeni nu-L întrece,

nu credem ca o lume-ntreaga, va face sa se-nece!

Noi locuim demult aici fara ce-ai însiruit;

nu putem sa credem tot ce-ai nascocit!



Si bietul Noe obosit, dar cu credinta-aparte,

a strâns atunci pe-ai sai, sa-i scape de la moarte.

Il durea refuzul lor de-a crede-n Dumnezeu,

Dar el facuse totul dupa sfatul Sau.

In corabie a urcat animale pentru vietuire:

câte o pereche pentru înmultire!

Caci pentru perpetuarea spciilor pe pamânt,

nu trebuia facut decât, cum i s-a poruncit!

Dupa ce au intrat în corabie toate cum se stabilise,

a intrat si Noe cu ai sai cum Stapânul poruncise!

Si când arca a fost astfel gata pregatita,

a fost si usa ei închisa, dar... de Domnul zavorâta!



*



Dar arca aceea nu a fost atât de încapatoare,

salvând doar câtiva insi si alte supravietuitoare.

Avem acum o Corabie cereasca care-i pusa la-ndemâna,

ca la cei ce vor sa urce, sa le-ntind-o calda mâna!

Pe Oceanul planetar al lumii, de doua mii de ani pluteste

si cine-n ea se-mbarca gratiere si har gaseste.

Aceasta pe furtuni si pe valuri, nu naufragiaza;

pe Tarmul vesniciei, "încarcatura"-si... "depoziteaza!"





In jurul corabiei lui Noe multi or fi batut,

când puhoaiele de apa pamântu-au napustit.

Dar pentru ei era prea târziu în arca sa mai intre;

usa fusese închisa; pe punte nu era...nici luntre!

In ziua aceea s-au rupt izvoarele Adâncului mare

si au fost deschise din ceruri torente pustiitoare.

Apele au cazut patru zeci de zile ca într-o fictiune,

ucigând ce nu intrase, în mica, ambarcatiune!

Corabia a fost ridicata sus pe apa învolburata;

sfârsitul tuturor venise, fara sa fi crezut vreodata!



*



Sfârsitul tuturor, este acum din nou aproape,

chiar de nu vom mai fi înghititi, ca atunci de ape.

O alta usa urmeaza din nou a se-ncuia,

când harul de la Neamuri, pe veci se va lua.

Corabia salvarii noastre este-acum Domnul Cristos,

care primeste si salveaza pe omul pacatos.

Cine-L accepta si intra vesnicia nu-si va pierde,

Lasându-Si deschisa usa celui care crede.



Si cum potopul tot ce era viu atunci a nimicit,

nelasând pe uscat viata, tot a omorât,

asa vor pati toti care pe Domnul L-au respins!

Vor merge-n focul gheenei, ce vesnic sta nestins!



Dar în Corabia aceasta minunata, ospitaliera

Care-a deschis lumii o istorie noua - o noua era,

(revelata atât de bune si atât de primitoare),

nu se intra orisicum! Nu se intra...la-ntâmplare!

Ci toti acei care vor în ea elegant sa urce,

nu sunt lasati cu bagaje pe altii sa-i încurce!

Bagaje mici si mari la Usa-s... toate declarate;

nu se poate naviga cu ele pe brate sau în spate!

Fiecare calator trebuie sa intre liber si descatusat;

controlorul la intrare, nu admite, nici-un ...deghizat!

Obiceiuri multe si frumoase, fapte bune cine face,

nu-i sunt primite pe Punte; nu poate sa se-mbarce!

Acestea pe care-n viata lui le face fiecare,

vor trebui abandonate-n Port, înainte de urcare.

Caci faptele noastre bune sunt ca o haina veche,

pentru Cel ce totul vede si sta mereu de veghe.

Fapte bune sa se faca doar de-acum în noua fire,

Pentru a lua în ceruri o buna rasplatire.

Abia dupa ce a lasat totul si-n Corabie s-a urcat,

va începe sa lucreze, tot ce-atunci va fi învatat!

Nu-i va fi usor sa uite, ce în lume-ar fi facut,

sa-nvete tot ce-i nou; doar ce-i bun de la-nceput!

... Caci la o haina veche, rupta-n zdrente si murdara,

nu se pune petec nou nici pe dos, dar nici pe-afara.

(Mat.9.16-17)





*



In aceasta Arca ce te tine lin plutind,

esti un om în libertate catre Tarm înaintând!

Ins-al ei Regulament, nu se poate des sa-ncalci,

de nu vrei ca-n apa rece, în adâncuri sa "debarci"!

Puntea navei este dreapta dar desigur foarte strâmta,

de aceea calatorii pe Cârmaci cu teama asculta!

Pentru a nu li se retrage dreptul de calatorie,

asculta toti de Dânsul si-L privesc cu simpatie!



In timpul navigarii spre Portul dintre galaxii,

au voie sa se îmbarce, doar ai Tatalui copii;

recunoscându-si neputiinta si viata plina de încercari,

vor fi primiti pe Punte - nu vor rataci pe mari!

Atunci la debarcare în Port când vom sosi,

Insusi Cârmaciul navei, chiar El ne va primi !

Pentru a ne da odihna vesnica atât de mult dorita,

scapând de raul marii, fiinta obosita.



Apr.2004. Amin