Poezie Răsplătire

Răsplătire



La noi, aici, din cerul sfânt

Tu ai venit, Isuse Doamne!

Şi ai trăit pe-acest pământ

Ca-mplinitor al multor taine.



În loc de imnuri şi-osanale

Cum îngerii Te peamăreau,

Te-au sufocat dureri şi jale

Şi oameni cruzi ce Te urau!



În cer ai fost cu Dumnezeu,

Pe al Său scaun de domnie,

Şi-nveşmântat în curcubeu

Veneai din scumpa veşnicie.



La noi, ai fost Omul durerii,

Străin, şi-n seamă nebăgat,

Cel ce ai dus, jugul poverii

Al lumii, de sub greu păcat.



În cer, erai Etern Cuvântul,

Dela început cu Dumnezeu,

Acel ce-Şi ţine legământul

Din veacuri veşnice mereu.



La noi, ai fost Cel neprimit

De cei ce nu Te-au înţeles,

De cei ce Te-au batjocorit

Atât de mult şi-aşa de des!



În cer, erai Conducătorul

Peste oştirile de îngeri mii,

La noi, ai fost tulburătorul

Celei mai ample împărăţii.



Bolnavii când I-ai vindecat

În suferinţi şi boli ce-aveau,

Şi acei morţi, ce-au înviat

Erau dovezi ce Te-acuzau!



Ce legi Romane, ai violat

Când tuturora făceai bine?

La ce răscoale-ai instigat

Alinând mamelor suspine?



Când orbilor le dai vedere,

Când la cei surzi le dai auz,

Şi celor slabi, le dai putere,

Ce legi călcai, făcând abuz?



În cea mai acerbă cruzime

Te-au urmărit prin răutate,

Să Îţi plătească pentru bine

Cu duşmănia pân-la moarte.



Însă-ai răbdat şi-ai suferit

Şi sus la Golgota pe cruce,

Le-ai dovedit cât I-ai iubit

Salvarea pentru-a le aduce.



Sub chinul morţii când erai

Pe cruce-ntre pământ şi cer,

Nu înţelegeau, că Te luptai

Cu-acel care-a fost Lucifer.



Când ai cerut cu glasul stins

Printre chinuri,,Mi-este sete!’’

Atunci în grabă Ţi-au întins

Oţet nu apă-ntr-un burete.



Când ultimul cuvânt ai spus

’Naintea morţii:,,S-a sfârşit!’’

Oştiri de îngeri, din cer sus,

Cum şi-alte lumi au tresărit.



Abia atuncea s-au convins

Că Lucifer cu-a sa dreptate,

El pentru veci, a fost învins

Descoperind cruda laşitate!



Flavius Laurian Duverna

25 februarie 2007