Poezie Jertfa Mariei

Jertfa Mariei



Printre multele-I... minuni

Ce le-a făcut Domnul Isus,

Cu posturi şi cu rugăciuni,

Cuvintele sfinte ce-a spus



Femeii...că-i deplin iertată

De viaţa ei prin desfrânare,

Au fost ca roua cea curată,

Minunea vie, cea mai mare.



Când a iertat-o...pe Maria,

'N dragostea copleşitoare,

În sufletu-i, s-aprins făclia

Iubirii scumpe, salvatoare.



Şi când a sosit momentul

Să dovedească mulţumire,

A dat pe faţă ataşamentul

Prin gestul său de umilire.



În vasul spart de alabastru

Şi-a amintit...faptele grele,

Închisă-n cumplitul castru

Al celor şapte duhuri rele.



Ele-o ţineau strâns legată,

Însă-n dragostea cea mare,

Le-a izgonit, şi dezlegată,

Maria-i plânge la picioare.



Cu mirul ce l-a cumpărat

De Nard curat, mirositor,

Ea capul I l-a-mbălsămat

Ungându-L ca, Mântuitor.



Cu părul său bogat şi lung

Picioarele sfinte-I ştergea,

În timp ce lacrimile-i curg...

Şi mii de-ar fi n-ar ajungea!



Astfel au fost amestecate

Şi mir şi lacrimi,... laolaltă,

Că-i liberă de mari păcate

Din viaţa-i cea blestemată.



Si să se-aprindă şi să ardă

În suflet dragostea divină,

Că a primit, o vorbă caldă

Salvând-o dela grea ruină.



Flavius Laurian Duverna

12 aprilie 2007