Poezie Estimp

Estimp



Estimp noian de semne peste pământ s-au suprapus

Vestindu-ne că este-aproape, venirea Domnului Isus,

Pământul geme de furtuni, de cutremure şi inundaţii

Şi oamenii-ai ştiinţei lumii, dau feluritele lor explicaţii.



Ei cercetează să priceapă-nceputul atâtor fenomene

Şi-analizează unii factori, făr-a gândi că pot fi semne,

Uitând că este-un Dumnezeu, şi că prin ele ne arată

C-a Sa răbdare e la zero, şi omenirea-n rău e coaptă.



Când oamenii s-or strădui, şi se vor consulta experţii

Să dea soluţii la probleme, în orice domeniu al vieţii,

Când se va crede că ştiu totul, fiind stăpâni pe teorii

Atunci, vor apărea enigme, care de care, mai stranii.



Verificându-le prin prisma unei gândiri cercetătoare,

Uitându-ne-n retrospectivă, la fenomenele-n rulare,

E vremuri pentru-a cugeta: De ce-s atâtea dereglări?

De ce se-opresc şi reapar cu multe grave perturbări?



De ce-i natura înfuriată? De ce-i grozav de bântuită

De uragane şi taifune, şi de cicloanele mari pustiită?

De ce incendii grandioase, apar din loc în loc făcând

Prăpăd prin pârjoliri grozave, în cale totul distrugând?



Pe lângă aceste mari dezastre produse de calamităţi

Fulgerător, acum se răspândesc epidemii prin vietăţi,

Şi hrana pentru-alimentaţie, nu mai e sigură, stabilă,

Căci viruşi noi moplipsitori, perturbă vieţi fără de milă.



Când la bovine, a apărut, sindromul vacilor nebune

Sacrificate au fost în masă, făr-a lăsa loc de lacune,

Şi, după examene-ndelungi, făcând testări s-a reuşit

Să ţină boala sub control, printr-un efort necontenit.



Dar, din nou gripa aviară, transmisă e cu precădere

La om, prin aerul respirator, şi crize cauzând durere,

Au reuşit răspândinu-se rapid, de a opri imunitatea

Şi într-un timp scurt, s-aducă omului chiar moartea.



Pământul nu-şi mai are rodul de viaţă dătător, curat,

Căci oamenii, prin superfosfaţi, l-au otrăvit şi forţat,

Ca să rodească-n timp record din motivaţii de câştig

Viaţa fiind pe treapta a doua, iar bolile-n reacţii strig.



Şi aerul cel respirăm, prin poluări, severe şi masive,

Ce le emană şi întreţin, carburanţii, în arderi nocive,

Produc organelor vitale, ce viaţa omului ele-o susţin

Mari perturbări, cu dereglări, în circuitul cel sancvin.



Toxicitatea colosală, dela an la an tot mai prosperă

Cu rezultatul ei macabru, se vede-n efectul de seră,

Ce-a provocat pentru ştiinţă, acea acută îngrijorare

Din ţările cele mai mari, cu grad înalt de dezvoltare.



Experienţele nucleare, ce-încă mereu se săvârşesc

Sunt sursele de radiaţii pentru tot neamul omenesc,

Care suportă degradări prin fel de fel de malformaţii

Ce n-au fost deloc cunoscute, la celelalte generaţii.



Toate aceste fenomene cercetate pe plan mondial

Ne-arată că ele sunt semne, ce se desfăşură-n aval,

De ziua cea scumpă-a venirii, a Fiului lui Dumnezeu,

Mult aşteptată şi sperată, de mii de ani încă mereu.



Ca şi-o pledoarie-a-ncheierii, unei civilizaţii moderne

E acel timp, -să luăm aminte!- apocalipticelor semne,

Ce va-mplini şi profeţia, ce-a fost făcută prin Cuvânt

Că Dumnezeu va nimici, pe toţi cei răi de pe pământ.



Prin fel de fel de-avertizări, se lămureşte că sfârşitul

Acestei lumi e iminent, arătând că-a ales principiul,

Al degradării-n Sodomie, în viaţa sacră de căsătorie,

Ca şi cetăţile de-odinioară, din a Iordanului câmpie.



Din toate câte se întâmplă, privind viaţa omenească

Străfulgeră-n prioritate, puterea cea Dumnezeiască,

Ce se vrea ca să anunţe prin gongul atâtor dezastre

Că se apropie şi ziua, cea scumpă a salvării noastre!



Flavius Laurian Duverna

23 februarie 2007