Poezie Rugaciunea (13)

RUGĂCIUNEA/oct. 2006



Ce e rugăciunea? Catalizator

Ne înflăcărează viaţa de credinţă

Când apelăm la Cel ce e Biruitor

El ne dă viziune, ne dă spor

Şi vindecă a noastră neputinţă.



Ce e rugăciunea? E putere

Ne fortifică în valul greu,

Ne-ajută să învingem o durere,

Să fim mereu în stare de veghere

Dă energii să-L slujim pe Dumnezeu.



Ce e rugăciunea? E părtăşie

În primul rând cu sfânta Trinitate

Apoi cu cei ce-au dovedit credincioşie

Şi au în inimi o speranţă vie

Şi-apreciază divina unitate.



Ce e rugăciunea? Comuniune

Cu Cel ce susţine Universul,

Cu Cel ce ne-a dat o misiune

Şi ne-nţelege orice slăbiciune

Însufleţindu-ne gândul şi mersul.



Prin rugă exprimăm recunoştinţă

Păstorului ce zilnic ne-ngrijeşte,

Ne dă avânt şi străduinţă

Şi ne îmbracă-n umilinţă

Şi-n cele sufleteşti ne creşte.



Ruga ne răpeşte-n alte sfere

Unde griji lumeşti nu pot veni

Acolo simţi o dulce adiere

Acolo uiţi de orişice durere

Acolo-ai vrea din nou a reveni.



Înalţ-o din altarul Adunării

Dar şi din cămăruţa din subsol

Oriunde-ai fi în lumea dezbinării

Înalţ-o, căci la tronul îndurării

O va purta cerescul sol...



Şi de acolo Părintele slăvit

Răspunde-va dup-al Său plan

Şi chiar de-ai fi rănit, slăbit

El, Domnul tău, Cel mai iubit

Îţi va mai da un sfânt elan.



Fără rugă viaţa e pustie

N-are sevă, n-are nici parfum

Ar fi lipsită şi de bucurie

Dar şi de-o elocventă mărturie

S-ar risipi ca trecătorul fum.



Iar dac-al ei altar e în ruină

Să plângem, să-l rezidim cu zel

De-acolo vom primi lumină

Acolo vom spăla a noastră vină

E-un loc peasfânt, e un Betel.



Ce e rugăciune? Catalizator

Ne dă imbold, ne întăreşte

Ne leagă de al nostru Creator

Ne dă avânt, ne dă şi spor

Ne-alină şi ne fericeşte.