Poezie Sfâșiat de chinuri

Sfâșiat de chinuri grele

Și cu ochi secați de plâns

M-ai găsit atunci Isuse

Când la sânul Tău m-ai strâns



M-amăgise rău păcatul

În prăpastii fără fund

Și de fața Ta Isuse

Mă făcuse să m-ascund



Să n-aud a Ta chemare

Glasul Tău să nu-l ascult

Mă dusese-n depărtare

Tot mai mare, tot mai mult



Când eram în fund de vale

Plin de răni și chinuit

Mi-a părut c-aud pe culme

Gasul Tău, Pastor iubit...



Mă chemai duios pe nume

Peste groapa fără fund

Și-așteptai din clipă-n clipă

Din adâncuri să-Ți răspund



Eu cuprins de-a morții teamă

Și cu ochi de lacrimi plini

Am strigat :"Aici sunt, Doamne,

Plin de rane, mor în spini"



Ti-ai făcut cu mâna cale

Printre spini și printre stânci

Și te-ai coborât la mine

Până-n fund de văi adânci



Mâna Ta de cui străpunsă

Dintre spini m-a ridicat

Și ale mele răni, cu milă

Mi le-ai uns și le-ai legat



Binecuvântată fie

Doamne, bunătatea Ta

Unde-aș fi eu oare astăzi

Dacă mila-Ți nu venea?



Dă-mi putere, scump Isuse

S-ascult numai glasu-Ți blând

Și mergând pe-a Ta cărare

Fă să nu mai cad nicicând.