Poezie dincolo de viata

Dincolo de viata.



Pe nisipurile timpului

Eu las urmele mele.

Uitandu-ma la ele,

Eu vad ca nu sunt singur.



Atunci mi-aduc aminte

Ca profa de romana

Ne spuse o poveste

Despre ceea ce se-ntampla.



Zicea ca ingerul ,

Care pazeste sufletul,

Merge cu noi alaturea

Ca sa usureze povara.



Cand la greu,

Sufletul meu

Nu mai poate

Ma ia pe spate.



Si cum mergeam

Iata ca vedeam

Colo-n departare

Ceva foarte mare.



Si cum am ajuns

Ma-m uitat in sus.

Si ghici ce vazui!

Poarta raiului.



Iata ajuns acasa

Dupu-n drum de-o viatza

Si acum ma odihnesc

La umbra tronului ceresc.