Poezie LIMITAREA HARULUI?

LIMITAREA HARULUI?



Haru-i nemărginit. O! Nu vă înşelaţi

Nicicând nu veţi putea să-L limitaţi!

Şi azi acelaşi Tată, Creator şi Dumnezeu

Poate să spele păcatul cel mai greu...



Şi azi, ca în trecut, iubirea-İ arzătoare

Poate cuceri suflete rătăcitoare

El încă mai dă şanse, încă mai dă Har

Căci mila Lui divină e fără de hotar...



Şi astăzi El doreşte să recupereze,

Să schimbe vieţi, să le despovăreze,

Să scape fiinţe din mrejele robiei,

Să le aşeze în plaiurile-mpărăţiei.



Iubirea Lui eternă, divină, altruistă

E-n lume şi pentru cei cu soarta tristă

Şi-l poate cuceri pe cel mai păcătos

Făcându-l pe vecie fiul lui Hristos.



O! Nu-ncercaţi nicicând să-l limitaţi

Aşa cum procedează unii fraţi

Ei zic: "Acela? E păcătos aşa de mare

Că nu există pentru el scăpare."



Reflexul condamnării ades’ ne stăpâneşte

Şi arătăm cu degetul:"îl ştim noi cine este!"

Dar Harul nu condamnă ci cheamă cu tandreţe

Pe cei ce-au părăsit divina frumuseţe...



Nu numără păcate, nu face contabilitate

Misiunea Lui e să producă seninătate

În fiinţele-nvăluite în negura pierzării

Şi-n cele înhăţate de gheara nepăsării.



În Har putem descoperi o mare taină

El poate curăţi cea mai mânjită haină

L-a spălat şi pe tâlharul de pe cruce

Chiar înainte ca iadul să-l apuce...



Pe Zacheu îl numeau "năpăstuitor"

(Şi-aveau dreptate: s-a făcut trădător)

Dar în ochii lui Isus era "fiul lui Avraam"

Menit să facă parte din preasfântul neam...



Maria Magdalena - o mare păcătoasă

Prin Har a stat cu sfântul Domn la masă

Şi-n Cer vor fi primiţi şi unii care-odată

L-au ignorat sau l-au sfidat pe bunul Tată.



L-a găsit pe Saul când răspândea teroare

I s-a încredinţat apoi o nobilă lucrare

A folosit cu râvnă peniţa ca să scrie

Epistole ce ne inspiră la o credinţă vie.



O, câte suflete în noapte scufundate

Au fost numai prin Har descătuşate!

Şi eu şi tu şi milioane-n lumea mare

Am fost atinşi de undele-i curăţitoare.



El vine cu-adieri ce dau îmbărbătare

Acelor ce-s răpuşi de cruntă-ndurerare

Şi chiar de nu-i pricepem pe deplin lucrarea

Ne bucurăm nespus că vine cu iertarea.



El curge de la cruce, din jertfa cea supremă

Şi poartă pretutindeni a Cerului emblemă

E darul cel ceresc pentru întreaga omenire

E o comoară scumpă, e fără îngrădire...



Ne însoţeşte zilnic, ne-arată calea dreaptă

Şi-aşa spre veşnicie mai ’naintăm o treaptă

Şi ajungând în slavă vom fi surprinşi nespus

Şă fim cu cei de care-am zis: "N-au pe Isus"



Haru-i nemărginit. O! Nu vă înşelaţi

Nicicând nu veţi putea să-L limitaţi!

Acelaşi Dumnezeu ce s-a-ndurat de mine

Va îndruma pe mii şii mii spre stări divine.



4 Noiembrie, 2006