Poezie Pro Deo

Frumuseţea Ta, Creator a toate,

nu se poate vedea cu ochiul unui orb!

E nevoie de lumină,

o lumină care sărută ochiul sufletului

dându-i vedere

şi-o optică aptă

să Te poată vedea

(în vacarm sau tăcere.)

Dacă cineva nu Te vede

negând existenţa şi măreţia Ta

e ca şi când un corb

ar nega existenţa ramurii

în care-şi face cuib

şi pe care îşi găseşte repaos după zbor!

Frumusețea Ta clară

desfăşurată în desăvârşirea creaţiei Tale

cu ceruri întinse,

necuprinse

nici măcar de un plus la minus infinit

e poate, pentru unii, ascunsă acum

căci ai ales

tăinuit

să Te îmbraci în orbitoare lumină

pe care n-o poate privi ochiul de praf

cu nervuri de păcat.

Cum ar putea să Te vadă

cosmonautul miop

sau tânărul cu caracterul şchiop

politicianul corupt

sau pruncul de realitate rupt

sau savantul ateu

sau omul pervers

pe Tine, Unic, Suprem Dumnezeu

prezent pretutindeni în Univers?

E nevoie de-un ochi,

de un om

care-a trecut pe la cruce

lăsând acolo bagajul de necredinţă

patimi năuce

un trai păcătos

şi prin Domnul Cristos

născându-se-o nouă fiinţă ...



Frumuseţea Ta, Iubitor a toţi,

e splendid desfăşurată

în macrocosmul

şi macrameul

Golgotei.

În razele ei

oricine -

un tânăr bogat

un fiu risipitor şi pierdut

un Iuda care, cu un sărut Te-a vândut,

un orb, un lepros, un tâlhar

un sutaş

un pescar

un Irod, un Pilat

chiar Cezarul

poate fi îmbrăcat!

Frumuseţea Ta

e că oricine poate să fie iertat!

Orice om Tu eşti gata să-l ierţi,

să-l transformi,

ochii lui cei inerţi

la Lumină-i conformi

şi-ntr-un zbor prin genuni

Tu sub cruce îl pui

şi pe cel mai de jos

mai murdar

păcătos

îl îmbraci în Cristos!





Nov.2.2006